elogiu sn [At: I. GOLESCU, C. / V: (îvr) ~ion / P: ~giu / Pl: ~ogii și (înv) ~uri, ~ie / E: fr éloge, it elogio, lat elogium] 1 Laudă. 2 Elogiere (1). 3 Slăvire. 4 Discurs de laudă la adresa cuiva Si: (îvr) encomion. 5 Laudă exagerată Si: apologie, panegiric. 6 Apreciere favorabilă a unui fapt. 7-10 (Îljv) Cu ~ii Elogios (1-4).

*ELOGIU (pl. -gii) sn. 1 Discurs ținut pentru a lăuda pe un mort: ~ funebru ¶ 2 Pr. ext. Laudă: a face ~i cuiva, a-l lăuda peste măsură [fr.].

ELOGIU, elogii, s. n. Laudă deosebită, apreciere foarte favorabilă la adresa unei persoane, unei realizări etc. E o frumusețe plină de armonie și strălucire, părînd un elogiu superb al ființei umane. BOGZA, C. O. 280. Accept cu seninătate toate elogiile. C. PETRESCU, C. V. 25. ◊ Expr. A aduce elogii sau a face elogiul unei persoane sau al unui lucru = a elogia. Ți-am făcut elogiul... biruințelor științifice ale omului. GALACTION, O. I 227. – Pronunțat: -giu.

ELOGIU s.n. Discurs, cuvîntare prin care este lăudat cineva; laudă deosebită adusă cuiva, preamărire. [Pron. -giu. / < lat. elogium – scurtă inscripție pe statui, pe morminte, cf. it. elogio, fr. éloge].

ELOGIU s. n. discurs prin care este lăudat cineva sau ceva; laudă deosebită adusă cuiva. (< lat. elogium, it. elogio)

ELOGIU ~i n. 1) Discurs prin care este lăudat cineva sau ceva. 2) fig. Laudă (exagerată) adusă cuiva; proslăvire neîntemeiată; panegiric; ditiramb. /<fr. éloge, lat. elogium

elogiu n. 1. discurs în lauda cuiva; 2. laudă, panegiric.

*elógiu n. (fr. éloge, it. elógio, mlat. eulógium, vgr. eulogía, laudă, binecuvîntare, confundat cu lat elógium, epitaf, notă, sentență, deciziune, sumar, d. vgr. elegeîon, epitaf. V. elegie). Laudă. Panegiric.

elogion sn vz elogiu

elogiu s. n., art. elogiul; pl. elogii, art. elogiile (desp. -gi-i-)

elogiu [giu pron. gĭu] s. n., art. elogiul; pl. elogii, art. elogiile (-gi-i-)

elogiu s. n. [-giu pron. -gĭu], art. elogiul; pl. elogii, art. elogiile (sil. -gi-i-)

elogiu

elogiu, -gii.

ELOGIU s. v. glorie.

ELOGIU s. cinste, cinstire, glorie, laudă, mărire, omagiu, preamărire, preaslăvire, proslăvire, slavă, slăvire, (înv.) mărie, pohfală, pohvalenie. (Aduceți ~ eroilor patriei.)

Elogiu ≠ hulă, ponegreală