18 definiții pentru elogiu

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ELOGIU, elogii, s. n. Discurs prin care este preamărit cineva; laudă deosebită adusă cuiva, apreciere foarte favorabilă. – Din fr. éloge, it. elogio.

ELOGIU, elogii, s. n. Discurs prin care este preamărit cineva; laudă deosebită adusă cuiva, apreciere foarte favorabilă. – Din fr. éloge, it. elogio.

elogiu sn [At: I. GOLESCU, C. / V: (îvr) ~ion / P: ~giu / Pl: ~ogii și (înv) ~uri, ~ie / E: fr éloge, it elogio, lat elogium] 1 Laudă. 2 Elogiere (1). 3 Slăvire. 4 Discurs de laudă la adresa cuiva Si: (îvr) encomion. 5 Laudă exagerată Si: apologie, panegiric. 6 Apreciere favorabilă a unui fapt. 7-10 (Îljv) Cu ~ii Elogios (1-4).

*ELOGIU (pl. -gii) sn. 1 Discurs ținut pentru a lăuda pe un mort: ~ funebru 2 Pr. ext. Laudă: a face ~i cuiva, a-l lăuda peste măsură [fr.].

ELOGIU, elogii, s. n. Laudă deosebită, apreciere foarte favorabilă la adresa unei persoane, unei realizări etc. E o frumusețe plină de armonie și strălucire, părînd un elogiu superb al ființei umane. BOGZA, C. O. 280. Accept cu seninătate toate elogiile. C. PETRESCU, C. V. 25. ◊ Expr. A aduce elogii sau a face elogiul unei persoane sau al unui lucru = a elogia. Ți-am făcut elogiul... biruințelor științifice ale omului. GALACTION, O. I 227. – Pronunțat: -giu.

ELOGIU s.n. Discurs, cuvîntare prin care este lăudat cineva; laudă deosebită adusă cuiva, preamărire. [Pron. -giu. / < lat. elogium – scurtă inscripție pe statui, pe morminte, cf. it. elogio, fr. éloge].

ELOGIU s. n. discurs prin care este lăudat cineva sau ceva; laudă deosebită adusă cuiva. (< lat. elogium, it. elogio)

ELOGIU ~i n. 1) Discurs prin care este lăudat cineva sau ceva. 2) fig. Laudă (exagerată) adusă cuiva; proslăvire neîntemeiată; panegiric; ditiramb. /<fr. éloge, lat. elogium

elogiu n. 1. discurs în lauda cuiva; 2. laudă, panegiric.

*elógiu n. (fr. éloge, it. elógio, mlat. eulógium, vgr. eulogía, laudă, binecuvîntare, confundat cu lat elógium, epitaf, notă, sentență, deciziune, sumar, d. vgr. elegeîon, epitaf. V. elegie). Laudă. Panegiric.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

elogiu s. n., art. elogiul; pl. elogii, art. elogiile (desp. -gi-i-)

elogiu [giu pron. gĭu] s. n., art. elogiul; pl. elogii, art. elogiile (-gi-i-)

elogiu s. n. [-giu pron. -gĭu], art. elogiul; pl. elogii, art. elogiile (sil. -gi-i-)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ELOGIU s. cinste, cinstire, glorie, laudă, mărire, omagiu, preamărire, preaslăvire, proslăvire, slavă, slăvire, (înv.) mărie, pohfală, pohvalenie. (Aduceți ~ eroilor patriei.)

Intrare: elogiu
  • pronunție: elogĭu
substantiv neutru (N54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • elogiu
  • elogiul
  • elogiu‑
plural
  • elogii
  • elogiile
genitiv-dativ singular
  • elogiu
  • elogiului
plural
  • elogii
  • elogiilor
vocativ singular
plural
elogion
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

elogiu, elogiisubstantiv neutru

  • 1. Discurs prin care este preamărit cineva; laudă deosebită adusă cuiva, apreciere foarte favorabilă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: preamărire
    • format_quote E o frumusețe plină de armonie și strălucire, părînd un elogiu superb al ființei umane. BOGZA, C. O. 280. DLRLC
    • format_quote Accept cu seninătate toate elogiile. C. PETRESCU, C. V. 25. DLRLC
    • chat_bubble A aduce elogii sau a face elogiul unei persoane sau al unui lucru = elogia. DLRLC
      sinonime: elogia
      • format_quote Ți-am făcut elogiul... biruințelor științifice ale omului. GALACTION, O. I 227. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.