8 definiții pentru emanare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EMANARE, emanări, s. f. Acțiunea de a emana și rezultatul ei. – V. emana.

EMANARE, emanări, s. f. Acțiunea de a emana și rezultatul ei. – V. emana.

emanare sf [At: BARIȚIU, P. A. III, 55 / Pl: ~nări / E: emana] 1 Provenire a hotărârilor, actelor, documentelor, legilor etc Si: emanat1 (1). 2 (Înv) Izvorâre. 3 Degajare a mirosurilor, gazelor, căldurii etc Si: emanat1 (3). 4 Răspândire a mirosurilor, gazelor, căldurii etc. în mediul înconjurător Si: emanat1 (4). 5 Emitere (2).

EMANARE, emanări, s. f. Acțiunea de a emana (1). Emanarea unor gaze.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

emanare s. f., g.-d. art. emanării; pl. emanări

emanare s. f., g.-d. art. emanării; pl. emanări

emanare s. f., g.-d. art. emanării; pl. emanări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

EMANARE s. 1. v. emanație. 2. v. degajare.

EMANARE s. 1. degajare, emanație, emisiune, exalare, exalație, împrăștiere, răspîndire, (înv.) răsfugare. (~ de gaze de la sobă.) 2. degajare, dezvoltare, emanație, producere, radiere. (~ de căldură.)

Intrare: emanare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • emanare
  • emanarea
plural
  • emanări
  • emanările
genitiv-dativ singular
  • emanări
  • emanării
plural
  • emanări
  • emanărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

emanare, emanărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a emana și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Emanarea unor gaze. DLRLC
etimologie:
  • vezi emana DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.