16 definiții pentru emite

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EMITE, emit, vb. III. Tranz. 1. A enunța, a exprima, a lansa o părere, o teorie etc. ♦ A transmite, a anunța. 2. A elabora un act normativ. ♦ A pune în circulație o bancnotă, o hârtie de valoare etc. 3. A produce gaze, radiații etc. care se pot propaga în mediul înconjurător. – Din lat. emittere. Cf. fr. émettre.

emite vt [At: TELEGRAFUL (1854), 241/9 / Pzi: emit / E: lat emittere cf fr émettre] 1 (D. organe de stat, organizații politice sau obștești, persoane oficiale etc.; c.i. legi, decrete, hotărâri, mandate, note oficiale etc.) A elabora și a face cunoscut în mod oficial Si: a promulga. 2 (D. corpuri, substanțe, dispozitive etc.; c.i. radiații, unde, fascicule etc.) A produce și a propaga în mediul înconjurător. 3 (D. aparate sau instalații de telecomunicații) A transmite un mesaj la distanță cu ajutorul undelor electromagnetice. 4 (C.i. exclamații, strigăte, sunete etc.) A articula. 5 (C.i. opinii, idei, concluzii, teorii etc.) A enunța. 6 (D. state, bănci naționale, instituții financiare; c.i. bilete de bancă, monede, obligațiuni, acțiuni etc.) A pune în circulație. 7 A elibera (4).

*EMITE (-it) vb. tr. 1 📻 A produce în afară, a face să pornească dintr’însul: razele pe care le emite soarele 2 ⚖️ A pune în circulațiune anumite valori: ~ bilete de bancă, acțiuni 3 Fig. A rosti, a produce, a da la iveală, a manifesta: ~ un sunet; ~ o părere [lat.].

EMITE, emit, vb. III. Tranz. 1. A enunța, a exprima, a lansa o părere, o teorie etc. ♦ A transmite, a anunța. 2. A elabora, a scoate, a da o lege, un decret etc. ♦ A pune în circulație o bancnotă, o hârtie de valoare etc. 3. A produce gaze, radiații etc. care se pot propagă în mediul înconjurător. – Din lat. emittere. Cf. fr. émettre.

EMITE, emit, vb. III. Tranz. 1. (Cu privire la păreri, idei, teorii etc.) A enunța, a da la iveală, a exprima, a lansa. Această părere... n-aș emite-o tocmai asupra unor versuri alcătuite de mine. MACEDONSKI, O. IV 81. 2. (Cu privire la acte ale organelor de stat etc.) A elabora pentru a fi pus în aplicare; a da, a scoate. Prezidiul Marii Adunări Naționale emite decrete. ♦ (Fin.; cu privire la hîrtii de valoare, bancnote etc.) A pune în circulație. 3. (Despre un corp sau un dispozitiv) A produce radiații care se pot propaga în mediul înconjurător; a împrăștia, a răspîndi. Soarele emite căldură. Orga emite sunete grave.E pretutindeni un foșnet de fire de borangic, de pînze de păianjen care emit sunete corespunzătoare. BOGZA, C. O. 387.

EMITE vb. III. tr. 1. A lansa, a enunța, a exprima, a spune (o părere, o teorie). 2. A elabora, a pune în vigoare (o lege, un decret etc.). ♦ A pune în circulație (bancnote, hîrtii de valoare etc.). 3. A produce, a împrăștia, a răspîndi radiații, unde electromagnetice etc. [P.i. emit. / < lat. emittere, cf. fr. émettre].

EMITE vb. tr. 1. a lansa, a enunța, a exprima (o părere, o teorie). 2. a elabora, a pune în vigoare (o lege, un decret etc.) ◊ a pune în circulație (bancnote, hârtii de valoare etc.). 3. a produce, a răspândi radiații, unde electromagnetice etc.; a transmite, a difuza. (< lat. emittere, după fr. émettre)

A EMITE emit tranz. 1) (ipoteze, teorii, opinii) A pune în circulație; a înainta; a promova. 2) (legi, decrete) A pune în vigoare în mod oficial; a elabora. 3)(bancnote, hârtii de valoare) A pune în circulație. 4) (adeverințe, acte oficiale) A pune la dispoziție ca urmare a unei solicitări. 5) (raze de lumină sau de căldură, unde electromagnetice sau sonore) A împrăștia în toate direcțiile; a transmite radial; a radia; a iradia. 6) (știri, vești, informații) A aduce la cunoștință publicului larg; a transmite; a comunica; a relata; a anunța; a difuza. /<lat. emittere

emite v. 1. a pune în circulațiune: a emite acțiuni pentru o întreprindere; 2. a produce în afară, a manifesta: a emite o opiniune.

*emít, -mís, a -míte v. tr. (lat. emíttere. V. ad-mit, trimet). Daŭ drumu, scot, arunc: a emite un mandat de arestare. Pun în circulațiune: a emite bilete de bancă. Exprim, manifest: a emite o dorință.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

emite (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. emit, 2 sg. emiți, 3 sg. emite; conj. prez. 1 sg. să emit, 3 să emi; ger. emițând; part. emis

emite (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. emit, 1 pl. emitem; conj. prez. 3 să emită; ger. emițând; part. emis

emite vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. emit, 1 pl. emitem; conj. prez. 3 sg. și pl. emită; part. emis

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

EMITE vb. 1. a elabora, a enunța, a expune, a formula. (A ~ o nouă teorie.) 2. a transmite. (Radioul ~ pe diverse lungimi de undă.) 3. v. pronunța. 4. a produce, a scoate. (~ sunete armonioase.) 5. v. scoate. 6. a scoate. (A ~ noi monede.) 7. (JUR.) a lansa. (A ~ un mandat de arestare.) 8. v. emana. 9. v. degaja.

EMITE vb. 1. a elabora, a enunța, a expune, a formula. (A ~ o nouă teorie.) 2. a transmite. (Radioul ~ pe diverse lungimi de undă.) 3. a articula, a pronunța, a rosti. (A ~ deslușit sunete, cuvinte.) 4. a produce, a scoate. (~ sunete armonioase.) 5. a da, a scoate, (pop.) a slobozi. (A ~ un chiot, un țipăt.) 6. a scoate. (A ~ noi monede.) 7. a lansa. (A ~ un mandat de arestare.) 8. a degaja, a emana, a exala, a împrăștia, a răspîndi, a scoate, (înv.) a răsfuga, a slobozi. (Soba ~ gaze.) 9. a degaja, a dezvolta, a emana, a produce, a radia. (O sursă care ~ căldură.)

Intrare: emite
verb (VT623)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • emite
  • emitere
  • emis
  • emisu‑
  • emițând
  • emițându‑
singular plural
  • emite
  • emiteți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • emit
(să)
  • emit
  • emiteam
  • emisei
  • emisesem
a II-a (tu)
  • emiți
(să)
  • emiți
  • emiteai
  • emiseși
  • emiseseși
a III-a (el, ea)
  • emite
(să)
  • emi
  • emitea
  • emise
  • emisese
plural I (noi)
  • emitem
(să)
  • emitem
  • emiteam
  • emiserăm
  • emiseserăm
  • emisesem
a II-a (voi)
  • emiteți
(să)
  • emiteți
  • emiteați
  • emiserăți
  • emiseserăți
  • emiseseți
a III-a (ei, ele)
  • emit
(să)
  • emi
  • emiteau
  • emiseră
  • emiseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

emite, emitverb

  • 1. A enunța, a exprima, a lansa o părere, o teorie etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Această părere... n-aș emite-o tocmai asupra unor versuri alcătuite de mine. MACEDONSKI, O. IV 81. DLRLC
  • 2. A elabora un act normativ. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Prezidiul Marii Adunări Naționale emite decrete. DLRLC
    • 2.1. A pune în circulație o bancnotă, o hârtie de valoare etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 3. A produce gaze, radiații etc. care se pot propaga în mediul înconjurător. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Soarele emite căldură. Orga emite sunete grave. DLRLC
    • format_quote E pretutindeni un foșnet de fire de borangic, de pînze de păianjen care emit sunete corespunzătoare. BOGZA, C. O. 387. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.