emotiv, ~ă a [At: IBRĂILEANU, A. 114 / Pl: ~i, ~e / E: fr émotif] 1 (D. oameni) Care este stăpânit cu ușurință de emoții Si: emoționabil, impresionabil, sensibil. 2 (D. realizări, creații ale oamenilor) Care se adresează sensibilității. 3 (D. atitudini, manifestări etc. ale oamenilor) Care trădează emoția. 4 Care se caracterizează prin sensibilitate. 5 Referitor la emoție sau la afectivitate.

EMOTIV, -Ă, emotivi, -e, adj. 1. Care se referă la emoție. Factor emotiv. Tulburare emotivă. ▭ Accentul emotiv cade, așadar, pe ultima propoziție din perioada întîi. L. ROM. 1953, nr. 3, 66. 2. Care se emoționează ușor, care e stăpînit ușor de emoții; sensibil, impresionabil. Fire emotivă.

EMOTIV, -Ă adj. 1. Referitor la emoție, de emoție. 2. Ușor emoționabil; impresionabil. [< fr. émotif, it. emotivo].

EMOTIV, -Ă I. adj. referitor la emoție sau la afectivitate; afectiv, emoțional. II. adj., s. m. f. (om) care se emoționează ușor; impresionabil. (< fr. émotif, it. emotivo)

EMOTIV ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de emoții; propriu emoțiilor; emoțional. Stare ~ă. 2) (despre persoane) Care poate fi emoționat cu ușurință; predispus la emoții; impresionabil. /<fr. émotif

emotiv adj. m., pl. emotivi; f. emotivă, pl. emotive

emotiv adj. m., pl. emotivi; f. emotivă, pl. emotive

emotiv adj. m., pl. emotivi; f. sg. emotivă, pl. emotive

EMOTIV adj. 1. impresionabil, sensibil, simțitor. (Fire ~; om ~.) 2. v. afectiv.

EMOTIV adj. 1. impresionabil, sensibil, simțitor. (Fire ~; om ~.) 2. afectiv, emoțional. (Stare ~; proces ~.)