11 definiții pentru enumerare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ENUMERARE, enumerări, s. f. Acțiunea de a enumera și rezultatul ei; înșirare, enumerație. – V. enumera.

ENUMERARE, enumerări, s. f. Acțiunea de a enumera și rezultatul ei; înșirare, enumerație. – V. enumera.

enumerare sf [At: ROM. LIT. 1952/6 / V: (înv) ~măr~ / Pl: ~rări / E: enumera] 1 Numărare succesivă Si: enumerat1 (1), enumerație (1). 2 Numire pe rând a elementelor unui întreg Si: enumerat1 (2), enumerație (2), înșirare. 3 (Pcf) Numărare.

ENUMERARE, enumerări, s. f. Acțiunea de a enumera și rezultatul ei; înșirare. Enumerarea se face și aici sub formă de gradație, pornindu-se de la ființele cele mai apropiate: părinții, frații, surorile. L. ROM. 1953, nr. 3, 66. Enumerarea elementelor componente ale unei limbi nu constituie... definiția ei. ROSETTI, I. SL. 12.

ENUMERARE s.f. Acțiunea de a enumera și rezultatul ei; înșirare, numărătoare; enumerație. [< enumera].

*enumerațiúne f. (lat. enumerátio, -ónis). Acțiunea de a enumera. Ret. O figură pin care înșirĭ faptele. – Și -áție și -áre. V. retorică.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

enumerare s. f., g.-d. art. enumerării; pl. enumerări

enumerare s. f., g.-d. art. enumerării; pl. enumerări

enumerare s. f., g.-d. art. enumerării; pl. enumerări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ENUMERARE s. enumerație, înșirare, înșiruire. (A face ~ tuturor elementelor.)

ENUMERARE s. enumerație, înșirare, înșiruire. (A face ~ tuturor elementelor.)

Intrare: enumerare
enumerare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • enumerare
  • enumerarea
plural
  • enumerări
  • enumerările
genitiv-dativ singular
  • enumerări
  • enumerării
plural
  • enumerări
  • enumerărilor
vocativ singular
plural
enumărare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

enumerare, enumerărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a enumera și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Enumerarea se face și aici sub formă de gradație, pornindu-se de la ființele cele mai apropiate: părinții, frații, surorile. L. ROM. 1953, nr. 3, 66. DLRLC
    • format_quote Enumerarea elementelor componente ale unei limbi nu constituie... definiția ei. ROSETTI, I. SL. 12. DLRLC
etimologie:
  • vezi enumera DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.