16 definiții pentru epigraf

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EPIGRÁF, epigrafe, s. n. Scurt fragment, de obicei dintr-o operă celebră, în versuri sau în proză, pus la începutul unei cărți sau al unui capitol pentru a indica în mod concis ideea artistică a lucrării sau a capitolului respectiv; moto2. ♦ Scurtă inscripție pe fațada unei construcții, a unui monument, a unui edificiu antic etc. – Din fr. épigraphe.

EPIGRÁF, epigrafe, s. n. Scurt fragment, de obicei dintr-o operă celebră, în versuri sau în proză, pus la începutul unei cărți sau al unui capitol pentru a indica în mod concis ideea artistică a lucrării sau a capitolului respectiv; moto2. ♦ Scurtă inscripție pe fațada unei construcții, a unui monument, a unui edificiu antic etc. – Din fr. épigraphe.

epigraf sn, (îvr) sm [At: (a. 1814) BV III, 98 / Pl: ~e / V: (înv) sf / S și: (înv) ~aph / Pl: ~e, (îvr) ~i / E: ngr ἐπιγραφή] 1 Scurtă maximă sau enunțare (citată dintr-un autor) pusă la începutul unei cărți, al unui capitol etc. pentru a indica, în rezumat, conținutul sau spiritul în care s-a scris Si: moto Vz titlu. 2 Inscripție plasată pe fațada unei construcții, a unui monument etc. pentru a indica data, destinația etc. 3 (Imp) Epigrafist.

EPIGRÁF, epigrafe, s. n. Scurtă sentință (citată dintr-un autor) pusă la începutul unei cărți, unui capitol etc. pentru a indica în rezumat conținutul sau spiritul în care e scris. Uneia dintre «însemnările» sale, care se cheamă Pădurea și Stepa, Turgheniev îi pune ca epigraf cîteva versuri. SADOVEANU, E. 243. Această idee... a fost înscrisă, drept epigraf, în fruntea uneia din cele cinci probe de traducțiune romînă de pre Erodot. ODOBESCU, S. II 483. ♦ Scurtă inscripție pe fațada unei construcții, a unui monument etc.

EPIGRÁF s.n. Citat semnificativ pus la începutul unei cărți, al unui capitol. ♦ Scurtă inscripție de pe fațada unui edificiu, a unui monument etc. [< fr. epigraphe, cf. gr. epi – deasupra, graphein – a scrie].

EPIGRÁF s. n. 1. citat semnificativ pus la începutul unei cărți, al unui capitol. 2. scurtă inscripție de pe fațada unui edificiu, a unui monument etc. (< fr. épigraphe)

EPIGRÁF ~e n. 1) Citat scurt pus la începutul unei opere sau al unui capitol pentru a sublinia ideea principală a scrierii; moto. 2) (la grecii antici) Inscripție pe fațada unei clădiri sau a unui monument. [Sil. e-pi-graf] /<fr. épigraphe

epigraf n. 1. inscripțiune pe un edificiu; 2. citațiune, sentență pusă în fruntea unui capitol sau a unei cărți spre a-i indica obiectul, spiritul.

*epigráf, -ă s. (d. epigrafie). Savant în epigrafie. – Maĭ puțin bine epigrafist. Cp. cu cali-, foto-, geo- și paleo-graf.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

epigraf (desp. -pi-graf) s. n., pl. epigrafe

epigraf (-pi-graf) s. n., pl. epigrafe

epigráf s. n. (sil. mf. -graf), pl. epigráfe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

EPIGRAF (< fr. épigraphe < gr. epigraphe; cf. gr. epi, pe deasupra, și graphein, a scrie) Scurt fragment, în proză sau în versuri, la începutul unei opere literare sau al unui capitol, în care este exprimată succint ideea operei. Folosit la greci pentru inscripțiile de pe monumente, edificii etc. termenul epigraf desemna uneori și un citat luat dintr-o operă celebră. El apare și ca titlu pentru poezii, în care poeții apreciază destinul operei lor. Ex. Dar cînd patru generații, după moartea mea vor trece Cînd voi fi de-un veac aproape oase și țărînă rece, Va urma și pentru mine al dreptății ceas deplin, Și-al meu nume, printre veacuri, înălțîndu-se senin, Va-nfiera ca o stigmată neghiobie omenească, Cît vor fi în lume inimi și o limbă românească. (AL. MACEDONSKI, Epigraf)

Intrare: epigraf
  • silabație: e-pi-graf info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • epigraf
  • epigraful
  • epigrafu‑
plural
  • epigrafe
  • epigrafele
genitiv-dativ singular
  • epigraf
  • epigrafului
plural
  • epigrafe
  • epigrafelor
vocativ singular
plural
epigrafă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
epigrafe
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

epigraf, epigrafesubstantiv neutru

  • 1. Scurt fragment, de obicei dintr-o operă celebră, în versuri sau în proză, pus la începutul unei cărți sau al unui capitol pentru a indica în mod concis ideea artistică a lucrării sau a capitolului respectiv; moto. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: motto
    • format_quote Uneia dintre «însemnările» sale, care se cheamă Pădurea și Stepa, Turgheniev îi pune ca epigraf cîteva versuri. SADOVEANU, E. 243. DLRLC
    • format_quote Această idee... a fost înscrisă, drept epigraf, în fruntea uneia din cele cinci probe de traducțiune romînă de pre Erodot. ODOBESCU, S. II 483. DLRLC
    • 1.1. Scurtă inscripție pe fațada unei construcții, a unui monument, a unui edificiu antic etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.