escamotare sf [At: POLIZU / V: (îvr) scamotare / Pl: ~tări / E: escamota] 1 (Frr) Dispariție a unui obiect prin scamatorie Si: escamotaj (1), escamotat¹ (1). 2 Dispariție neobservată a unui obiect Si: escamotaj (2), escamotat¹ (2). 3 Ascundere cu îndemânare a unui obiect Si: escamotaj (3), escamotat¹ (3). 4 Sustragere. 5 (Rar) Frustrare. 6 Evitare abilă a unei situații dificile Si: escamotaj (6), escamotat¹ (6). 7 Trecere sub tăcere Si: escamotaj (7), escamotat¹ (7). 8 Disimulare. 9 Denaturare. 10 Introducere a trenului de aterizare a unui avion, în timpul zborului, în interiorul aripii sau al fuzelajului Si: escamotaj (10), escamotat¹ (10).

ESCAMOTARE, escamotări, s. f. Acțiunea de a escamota. (Fig.) Ar fi fost un simplu artificiu și o evadare din sinceritate, care ar fi dus la escamotări de adevăruri. PAS, Z. I. 6.

ESCAMOTARE s.f. Acțiunea de a escamota și rezultatul ei. [< escamota].

escamotare s. f., g.-d. art. escamotării; pl. escamotări

escamotare s. f., g.-d. art. escamotării; pl. escamotări

escamotare s. f., g.-d. art. escamotării; pl. escamotări

ESCAMOTARE s. v. denaturare.

ESCAMOTARE s. alterare, deformare, denaturare, falsificare, mistificare, mistificație, răstălmăcire, (fig.) siluire. (~ a celor spuse de cineva.)

ESCAMOTARE operațiune prin care trenul de aterizare (v.) al unei aeronave se retractează în interiorul aripii sau a fuzelajului (v.) reducându-se rezistența la înaintare, ce are drept rezultat obținerea unui surplus de viteză sau o reducere a puterii motorului.