10 definiții pentru evinge
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
EVINGE, eving, vb. III. Tranz. A face pe cineva să sufere o evicțiune. – Din lat. evincere (după învinge).
evinge vt [At: HAMANGIU, C. C. 262 / V: (înv) ~nce / Pzi: eving / E: fr évincer, lat evincere] 1 (Îdt) A învinge. 2 (Îdt) A înlătura. 3 (Jur) A prelua, prin evicțiune, un drept de proprietate.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EVINGE, eving, vb. III. Tranz. (Despre o persoană) A face ca o altă persoană să sufere o evicțiune. – Din lat. evincere (după învinge).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de baron
- acțiuni
EVINGE vb. tr. (jur.; despre o persoană) a face ca o altă personaă să sufere o evicțiune. (după lat. evincere)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A EVINGE eving tranz. rar (persoane) A supune unei evicțiuni; a face să sufere o evicțiune. /<lat. evincere
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
evince v vz evinge
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*evíng, -víns, a -vínge v. tr. (lat. e-vingere. V. în-ving). Exclud, resping. Jur. Deposedez pin lege.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
evinge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. eving, 3 sg. evinge, perf. s. 1 sg. evinsei, 1 pl. evinserăm, m.m.c.p. 1 pl. evinseserăm; conj. prez. 1 sg. să eving, 3 să evingă; ger. (rar) evingând; part. evins
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
evinge (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. evinge (nefolosit la timpuri trecute, ger., part., supin, forme compuse cu part.)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
evinge vb., ind. prez. 3 sg. evinge
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
verb (VT664) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
| — |
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
| — | — | |
a II-a (tu) |
| (să)
|
| — | — | ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
| — | — | ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
| — | — | |
a II-a (voi) |
| (să)
|
| — | — | ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
| — | — |
evinge, evingverb
- 1. A face pe cineva să sufere o evicțiune. DEX '09 MDN '00
etimologie:
- evincere (după învinge). DEX '09 MDN '00