exagera [At: I. GOLESCU, C. I, 142^r / V: (înv) esa~ / Pzi: ~rez și (înv) ~ger / E: fr exagerer, lat exaggerare] 1 vt A reprezenta un fapt în dimensiuni mărite sau micșorate față de realitate. 2 vt A deforma realitatea prin mărirea sau micșorarea proporțiilor unui fapt. 3-4 vtr A (se) amplifica peste măsură. 5-6 vtr (A deveni sau) a face să devină mai intens. 7-8 vtr (D. un sentiment) A (se) exalta (4). 9 vt A accentua anumite laturi sau proporții din realitate, cu scopul de a le scoate în evidență. 10 vt A acorda unui element o importanță mai mare decât merită în realitate.

EXAGERA, exagerez, vb. I. Tranz. (Folosit și absolut) A prezenta ceva în dimensiuni mărite față de realitate, a da proporții, a amplifica peste măsură. A exagerat pericolul. ▭ Chiar dacă Dragoș ar exagera, ca toți cei ce suferă greu, și încă durerile lui trebuie să fie crîncene. REBREANU, R. I 97.

EXAGERA vb. I. tr. A mări, a amplifica ceva peste măsură. [< fr. exagérer, cf. lat. exagerare – a îngrămădi].

EXAGERA vb. tr. a mări, a amplifica ceva peste măsură. (< fr. exagérer, lat. exaggerare)

A EXAGERA ~ez tranz. (fapte, realitate etc.) A denatura mărind proporțiile reale; a prezenta în proporții denaturate. /<fr. exagérer, lat. exagerare

exagerà v. 1. a adăoga la realitatea lucrurilor; 2. a covârși măsura: a exagera luxul.

esagera vt vz exagera

*exageréz v. tr. (fr. exaggérer, d. lat. ex-ággero, -áre, a grămădi, d. agger, grămadă, proeminență). Amplific (saŭ și micșorez) în vorbă realitatea, „fac din țînțar armăsar”: omu incult, ca și mincinosu, exagerează faptele.

exagera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. exagerez, 3 exagerează; conj. prez. 1 sg. să exagerez, 3 să exagereze

exagera (a ~) vb., ind. prez. 3 exagerează

exagera vb., ind. prez. 1 sg. exagerez, 3 sg. și pl. exagerează

exagerez.

EXAGERA vb. (înv.) a asupri, (fam.) a încornora, (fig.) a încărca, a înflori, a umfla. (A ~ realitatea.)

EXAGERA vb. (înv.) a asupri, (fam.) a încornora, (fig.) a încărca, a înflori, a umfla. (A ~ realitatea.)