19 definiții pentru exala

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EXALA, exal, vb. I. Tranz. 1. A emite, a împrăștia, a degaja vapori, mirosuri etc.; a emana (1). 2. Fig. A exterioriza, a manifesta, a exprima. [Pr.: eg-za-] – Din fr. exhaler, lat. exhalare.

exala [At: HELIADE O. I, 359 / V: exha~, (înv) esa~ / P: egza~ / Pzi: ~lez / E: fr exhaler, lat exhalare] 1 vt A emite substanțe gazoase. 2-3 vtr (D. mirosuri) A (se) împrăștia. 4 vt A degaja vapori Si: (îdt) a exabora (3). 5 vt A emana căldură. 6-7 vtr (Fîr; fig) A (se) exterioriza (1). 8-9 vtr (Fîr; fig) A (se) manifesta.

*EXALA (-al) I. vb. tr. A scoate aburi, a răspîndi un miros: bălțile exală aburi deși. II. vb. refl. A ieși aburi, a se răspîndi un miros: de pe paginile acestei... cărți simți că se exală un miros particular de vechime VLAH. [fr. exhaler].

EXALA, exal, vb. I. Tranz. A emite, a împrăștia, a degaja vapori, mirosuri etc.; a emana (1). [Pr.: eg-za-] – Din fr. exhaler, lat. exhalare.

EXALA, exal, vb. I. Tranz. (Folosit de obicei la pers. 3) A emite, a degaja, a împrăștia (vapori, mirosuri etc.). O mumie neclintită exalînd miros de dezinfectante. C. PETRESCU, Î. II 47. ◊ (Poetic) Pe un nor de aur zboară ea cu fală; Un parfum de roze pasul ei exală. BOLINTINEANU, O. 42. ◊ Refl. Fig. (Rar) Umbra dulce a chipului ei, din care se exală un parfum de fericire. VLAHUȚĂ, O. A. III 65.

EXALA vb. I. tr. A răspîndi, a împrăștia, a degaja (vapori, mirosuri etc.). [Pron. eg-za-, p. i. exal și -lez. / < fr. exhaler, cf. lat. exhalare].

EXALA vb. tr. a răspândi, a emana, a degaja vapori, mirosuri. (< fr. exhaler, lat. exhalare)

A EXALA exal tranz. (mirosuri, gaze, vapori etc.) A împrăștia în toate părțile; a face să cuprindă spații tot mai largi; a degaja; a emana. /<fr. exhaler, lat. exhalare

exalà v. 1. a scoate dela sine vapori, a degaja un miros: florile exală un miros plăcut; 2. fig. a manifesta în afară, a exprima cu vioiciune: a-și exala plângerile.

esala v vz exala

exhala vt vz exala

*exál și -éz, a v. tr. (lat. ex-hálo, -áre. V. inhalez). Emit, degajez: florile exală miros. Fig. Daŭ drumu: a-țĭ exala furia. – Ob. egz- (după fr.). V. duhnesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

exala (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 1 sg. exal, 3 exa; conj. prez. 1 sg. să exal, 3 să exale

exala (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exa

exala vb. [x pron. gz], ind. prez. 3 sg. și pl. exa

exala (pr. gz)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

EXALA vb. v. emana.

EXALA vb. a degaja, a emana, a emite, a împrăștia, a răspîndi, a scoate, (înv.) a răsfuga, a slobozi. (Soba ~ gaze.),

Intrare: exala
  • pronunție: egzala
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • exala
  • exalare
  • exalat
  • exalatu‑
  • exalând
  • exalându‑
singular plural
  • exa
  • exalați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • exal
(să)
  • exal
  • exalam
  • exalai
  • exalasem
a II-a (tu)
  • exali
(să)
  • exali
  • exalai
  • exalași
  • exalaseși
a III-a (el, ea)
  • exa
(să)
  • exale
  • exala
  • exală
  • exalase
plural I (noi)
  • exalăm
(să)
  • exalăm
  • exalam
  • exalarăm
  • exalaserăm
  • exalasem
a II-a (voi)
  • exalați
(să)
  • exalați
  • exalați
  • exalarăți
  • exalaserăți
  • exalaseți
a III-a (ei, ele)
  • exa
(să)
  • exale
  • exalau
  • exala
  • exalaseră
verb (VT201)
Surse flexiune: DN
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • exala
  • exalare
  • exalat
  • exalatu‑
  • exalând
  • exalându‑
singular plural
  • exalea
  • exalați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • exalez
(să)
  • exalez
  • exalam
  • exalai
  • exalasem
a II-a (tu)
  • exalezi
(să)
  • exalezi
  • exalai
  • exalași
  • exalaseși
a III-a (el, ea)
  • exalea
(să)
  • exaleze
  • exala
  • exală
  • exalase
plural I (noi)
  • exalăm
(să)
  • exalăm
  • exalam
  • exalarăm
  • exalaserăm
  • exalasem
a II-a (voi)
  • exalați
(să)
  • exalați
  • exalați
  • exalarăți
  • exalaserăți
  • exalaseți
a III-a (ei, ele)
  • exalea
(să)
  • exaleze
  • exalau
  • exala
  • exalaseră
esala
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
exhala
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

exala, exalverb

  • 1. A emite, a împrăștia, a degaja vapori, mirosuri etc.; a emana. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: emana
    • format_quote O mumie neclintită exalînd miros de dezinfectante. C. PETRESCU, Î. II 47. DLRLC
    • format_quote poetic Pe un nor de aur zboară ea cu fală; Un parfum de roze pasul ei exală. BOLINTINEANU, O. 42. DLRLC
    • format_quote reflexiv figurat rar Umbra dulce a chipului ei, din care se exală un parfum de fericire. VLAHUȚĂ, O. A. III 65. DLRLC
  • 2. figurat Exprima, exterioriza, manifesta. DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.