26 de definiții pentru examen

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EXAMEN, examene, s. n. 1. Mijloc de verificare și de apreciere a cunoștințelor dobândite de elevi, de studenți, de candidați pentru ocuparea unui loc, a unui post etc. ◊ Examen de diplomă = examen susținut în fața unei comisii speciale, după absolvirea unei instituții de învățământ superior, în vederea obținerii diplomei. ♦ Probă, încercare prin care se verifică trăinicia, temeinicia unui lucru, a unei situații etc. 2. Cercetare amănunțită a unui lucru sau a unei ființe, în vederea ajungerii la o justă cunoaștere a lor. ◊ Examen medical = cercetare de către medic a unui bolnav pentru a pune diagnosticul și pentru a stabili tratamentul. [Pr.: eg-za-] – Din fr., lat. examen.

EXAMEN, examene, s. n. 1. Mijloc de verificare și de apreciere a cunoștințelor dobândite de elevi, de studenți, de candidați pentru ocuparea unui loc, a unui post etc. ◊ Examen de diplomă = examen susținut în fața unei comisii speciale, după absolvirea unei instituții de învățământ superior, în vederea obținerii diplomei. ♦ Probă, încercare prin care se verifică trăinicia, temeinicia unui lucru, a unei situații etc. 2. Cercetare amănunțită a unui lucru sau a unei ființe, în vederea ajungerii la o justă cunoaștere a lor. ◊ Examen medical = cercetare de către medic a unui bolnav pentru a pune diagnosticul și pentru a stabili tratamentul. [Pr.: eg-za-] – Din fr., lat. examen.

examen sn [At: (a. 1779) IORGA, S. D. XII, 291 / V: (îrg) eza~, (înv) esa~, ~nt, (reg) izamăn, iza~, iczamăn[1], (nob) esame (S și: ess~) / P: egza~ / Pl: ~e, (înv) ~uri, (nob, m) ~i / E: fr examen, lat examen] 1 (Jur; înv) Parte a procedurii penale care cuprinde rechizitoriul, audierea părților și a martorilor implicați într-un proces. 2 (Jur; înv) Interogatoriu. 3 (Jur; înv) Proces-verbal întocmit în timpul interogatoriului, care cuprinde întrebările adresate părților și martorilor precum și răspunsurile acestora. 4 (Urmat de determinări care arată felul) Probă orală sau scrisă de verificare a cunoștințelor, a aptitudinilor unui elev, ale unui student sau ale unui candidat, dată în fața unui examinator sau a unei comisii examinatoare, pentru a fi promovat sau pentru a obține un post, un titlu etc. 5 (Înv; îlv) A face (cuiva) ~ A supune unui examen (4). 6 (Fig) Încercare a trăiniciei unui lucru, a unei situații. 7 (Olt; îf iza~) Serbare dată la sfârșitul anului școlar de către elevii din primele clase. 8 (Urmat de determinări care arată obiectul) Cercetare atentă, amănunțită, a unui obiect, a unei ființe sau a unui fenomen, făcută în scopul de a ajunge la o justă cunoaștere a lor, pentru a trage anumite concluzii teoretice, pentru a stabili un diagnostic sau compoziția unei substanțe etc. 9 (Îs) ~ de conștiință Cercetare atentă a propriei conduite, din punct de vedere moral. 10 (Fig) Contemplare. 11 (Îvr; îf esame) Roire a albinelor. 12 (Îvr; îf esame) Grup de ființe. corectat(ă)

  1. În original lipsește accentul — LauraGellner

EXAMEN, examene, s. n. 1. (Adesea urmat de determinări) Verificare și apreciere a cunoștințelor dobîndite de elevi și de studenți, într-o anumită perioadă, sau cercetare a aptitudinilor și a nivelului cunoștințelor unor aspiranți la un post, la un titlu etc. Eram în examenele primului an de liceu. GALACTION, O. I 56. Își trecuse examenul de absolvire. C. PETRESCU, Î. I 6. Mîne vei veni cu mine la Socola unde este examen. NEGRUZZI, S. I 4. ◊ Examen de stat = examen de diplomă la o instituție de învățămînt superior, ținut în fața unei comisii speciale. ♦ Probă, încercare prin care se verifică trăinicia, temeinicia unui lucru, a unei situații etc. După încheierea verificării, putem considera că sarcinile pe care și le-a pus partidul cu prilejul verificării au fost realizate. Partidul nostru a trecut cu succes acest examen serios. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 315. 2. Examinare (1). Se îmbrățișară și se depărtară cu un pas îndărăt unul de altul, să se contemple, după atîția ani. Fură amîndoi satisfăcuți de examen. C. PETRESCU, Î. II 214. Examen medical = cercetare la care medicul supune pe un bolnav.

EXAMEN s.n. 1. Probă de verificare a cunoștințelor, a aptitudinilor unui elev, ale unui student, ale unui candidat etc. ◊ Examen de stat = examen pentru obținerea unei diplome universitare. 2. Cercetare, examinare atentă a unui lucru; examinare. ◊ Examen medical = cercetarea stării sănătății unei persoane de către un medic. [Pron. eg-za-, var. esamen s.n. / < fr. examen, cf. lat. examen – cîntărire].

EXAMEN s. n. 1. mijloc de verificare și de apreciere a cunoștințelor, a aptitudinilor unui elev, student, candidat etc. 2. cercetare, examinare atentă a unui lucru; examinare. ♦ ~ medical = cercetarea stării sănătății unei persoane de către un medic. (< fr., lat. examen)

EXAMEN ~e n. 1) Mijloc de verificare și de apreciere a cunoștințelor cuiva (elevi, studenți etc.) după o perioadă de studiu sau pentru a-și continua studiile la o treaptă superioară de învățămînt. ~ oral. ~ scris.A da ~ a) a se prezenta la examen; b) a reuși la examen. 2) Încercare, probă prin care se verifică trăinicia unui lucru, a unei situații. ◊ ~ medical cercetare a stării sănătății a unui bolnav pentru a i se stabili diagnosticul și tratamentul. /<fr., lat. examen

examen n. 1. cercetare; 2. probă de știință a unui candidat.

*exámen și exámin n., pl. e (lat. exámen, -inis. Cp. cu bitum, specimen, volum). Cercetare: examin de conștiință. Proba pe care o dă un candidat de știința luĭ: a da, a depune, a trece un examin, a reuși orĭ a cădea la examin. – Ob. egz- (după fr.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

examen [x pron. gz] s. n., pl. examene

examen [x pron. gz] s. n., pl. examene

examen s. n. [x pron. gz], pl. examene

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

EXAMEN s. 1. probă. (A avut două ~ de susținut.) 2. v. analiză.

EXAMEN s. 1. probă. (A avut două ~ de susținut.) 2. analizare, analiză, cercetare, examinare, investigare, investigație, studiere, studiu, (pop.) cercare, (înv.) răspicare, (fig.) explorare. (Un ~ serios al probelor.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

EXAMEN. Subst. Examen, examinare, verificare, încercare, probă, testare, test, control, ascultare, chestionare; colocviu; concurs. Examen de admitere, examen de an; examen parțial. Examen de absolvire, examen de maturitate, examen de bacalaureat, bacalaureat; examen de stat, examen de diplomă, examen de licență. Examen de definitivat, definitivat; examen de grad, grad. Examen de doctorat, doctorat; docență. Examen oral; examen scris. Reexaminare; corigență; restanță. Sesiune (de examene). Lucrare scrisă, probă scrisă; lucrare de control; extemporal, teză; probă orală. Bilet de examen. Comisie de examen; examinator. Promovat. Corigent, restanțier; repetent. Adj. Promovat. Corigent, restanțier; repetent. Vb. A examina, a supune unui examen, a asculta, a chestiona, a verifica cunoștințele, a încerca, a pune la încercare, a testa, a proba; a reexamina. A susține un examen, a depune un examen, a da un examen; a susține o lucrare, a susține teza de doctorat. A reuși la examen, a promova un examen. A cădea (a pica) la examen; a rămîne corigent (repetent); a avea restanțe. A trage un bilet. A răspunde. A asculta, a chestiona. A nota, a pune o notă. V. învățare, școală.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a-și vopsi un examen expr. (stud.) a-și asigura dinainte (ne)reușita unui examen.

Intrare: examen
  • pronunție: egzamen
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • examen
  • examenul
  • examenu‑
plural
  • examene
  • examenele
genitiv-dativ singular
  • examen
  • examenului
plural
  • examene
  • examenelor
vocativ singular
plural
esame
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • esamen
  • esamenul
  • esamenu‑
plural
  • esamene
  • esamenele
genitiv-dativ singular
  • esamen
  • esamenului
plural
  • esamene
  • esamenelor
vocativ singular
plural
exament
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ezamen
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
iczamăn
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
izamăm
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
izamen
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
izamin
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

examen, examenesubstantiv neutru

  • 1. Mijloc de verificare și de apreciere a cunoștințelor dobândite de elevi, de studenți, de candidați pentru ocuparea unui loc, a unui post etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Eram în examenele primului an de liceu. GALACTION, O. I 56. DLRLC
    • format_quote Își trecuse examenul de absolvire. C. PETRESCU, Î. I 6. DLRLC
    • format_quote Mîne vei veni cu mine la Socola unde este examen. NEGRUZZI, S. I 4. DLRLC
    • 1.1. Examen de diplomă = examen susținut în fața unei comisii speciale, după absolvirea unei instituții de învățământ superior, în vederea obținerii diplomei. DEX '09 DEX '98
      • 1.1.1. Examen de stat = examen de diplomă la o instituție de învățământ superior, ținut în fața unei comisii speciale. DLRLC DN
    • 1.2. Probă, încercare prin care se verifică trăinicia, temeinicia unui lucru, a unei situații etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote După încheierea verificării, putem considera că sarcinile pe care și le-a pus partidul cu prilejul verificării au fost realizate. Partidul nostru a trecut cu succes acest examen serios. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 315. DLRLC
  • 2. Cercetare amănunțită a unui lucru sau a unei ființe, în vederea ajungerii la o justă cunoaștere a lor. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Se îmbrățișară și se depărtară cu un pas îndărăt unul de altul, să se contemple, după atîția ani. Fură amîndoi satisfăcuți de examen. C. PETRESCU, Î. II 214. DLRLC
    • 2.1. Examen medical = cercetare de către medic a unui bolnav pentru a pune diagnosticul și pentru a stabili tratamentul. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.