EXCEDENT, excedente, s. n. Cantitate care depășește o anumită limită, care rămâne după satisfacerea tuturor necesităților; surplus, prisos. ♦ (Ec.) Diferență pozitivă dintre un venit, pe de o parte, și o plată sau cheltuială, pe de altă parte, înscrise într-o balanță ori într-un buget. – Din fr. excédent, lat. excedens, -ntis.

excedent, ~ă [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) esc~, escedant, sn, a, escedint (pl: escedinturi) sn, escedinte sn / P: ex-ce~ / Pl: ~e / E: fr excédent, lat excedens, -tis] 1-2 sn, a (Cantitate, valoare, număr) care depășește o anumită limită. 3-4 sn, a (Cantitate) care rămâne după satisfacerea tuturor necesităților Si: prisos, surplus. 5 sn (Îoc deficit) Valoare cu care încasările, veniturile sau resursele depășesc plățile sau cheltuielile. 6 (Îs) ~ bugetar Valoare cu care veniturile bugetului depășesc cheltuielile. 7 sn (Îs) ~ natural Număr relativ cu care crește, într-o perioadă de timp determinată, populația de pe un teritoriu Si: spor. corectat(ă)

*EXCEDENT (pl. -te) sn. ⚚ Sumă, număr ce întrece ceea ce se cerea să fie, prisos: ~ budgetar; ~ de încasări [fr.].

EXCEDENT, excedente, s. n. Cantitate care depășește o anumită limită, care rămâne după satisfacerea tuturor necesităților; surplus, prisos. ♦ Sumă, cantitate, valoare cu care încasările, veniturile sau resursele depășesc plățile, nevoile, cheltuielile sau consumul. – Din fr. excédent, lat. excedens, -ntis.

EXCEDENT, excedente, s. n. Cantitate în plus, care trece peste..., care depășește, care rămîne după satisfacerea tuturor necesităților; surplus. ♦ (Fin.) Plusul veniturilor față de cheltuieli.

EXCEDENT s.n. Prisos, ceea ce rămîne după acoperirea tuturor nevoilor; surplus. ♦ (Fin.) Plusul veniturilor în raport cu cheltuielile. [Pron. ecs-ce-, pl. -te, -turi. / < fr. excédent, cf. lat. excedens].

EXCEDENT s. n. 1. prisos, ceea ce rămâne după acoperirea tuturor nevoilor; surplus. 2. (fin.) plus de venituri în raport cu cheltuielile. (< fr. excédent, lat. excedens)

EXCEDENT ~e n. 1) Cantitate care depășește necesarul; prisos; surplus. 2) Sumă cu care încasările depășesc cheltuielile. /<fr. excédent, lat. excedens, ~ntis

excedent n. sumă ce excede, ce este în plus.

*excedént, -ă adj. (lat. excédens, -éntis). Care excede. S. n. Număru, cantitatea care excede, prisosu: un excedent de banĭ. V. deficit.

escedant, ~ă sn, a vz excedent

escedent, ~ă sn, a vz excedent

escedint sn vz excedent

escedinte sn vz excedent

excedent s. n., pl. excedente

excedent s. n., pl. excedente

excedent ș. n., pl. excedente

excedent (pr. cs-ce)

EXCEDENT s. v. surplus.

EXCEDENT s. plus, prisos, prisosință, surplus, (reg.) radăș, (înv.) prisoseală, prisosire, prisosit, prisositură, rămas. (Un ~ de produse.)

Excedent ≠ insuficient