17 definiții pentru extazia
din care- explicative (11)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
EXTAZIA, extaziez, vb. I. Tranz. și refl. A cuprinde sau a fi cuprins, stăpânit de extaz (2). [Pr.: -zi-a] – Din fr. (s’)extasier.
EXTAZIA, extaziez, vb. I. Tranz. și refl. A cuprinde sau a fi cuprins, stăpânit de extaz (2). [Pr.: -zi-a] – Din fr. (s’)extasier.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
extazia vrt [At: NEGULICI / V: (înv) est~, ecst~ / P: ~zi-a / Pzi: ~iez / E: fr extasier] 1-2 A fi cuprins sau a face să fie cuprins de exaltare. 3-4 A fi cuprins sau a face să fie cuprins de admirație și uimire, încântare, entuziasm Vz minuna.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*EXTAZIA (-aziez) vb. refl. A cădea în extaz; a se minuna, a fi cuprins de o admirațiune fără margini: ne extaziăm de priveliștea grandioasă a mării în neastîmpăr VLAH. [fr.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
EXTAZIA, extaziez, vb. I. Refl. A fi cuprins de extaz, a fi stăpînit de un puternic sentiment de iubire sau admirație pe lîngă care celelalte sentimente și preocupări dispar aproape cu totul. Apoi odată, într-o dimineață, fereastra se deschidea și o vedea iar, parcă mai veselă și mai frumoasă decît totdeauna, ochii lui se extaziau ca de-o apoteoză, ca de-o explozie de lumină. VLAHUȚĂ, O. A. III 79. ◊ (Prin exagerare) Să ne extaziem pentru toge și pentru pitoresc este tot atît de vătămător pe cît de caraghios. GHEREA, ST. CR. I 105. Ei privesc mirați în toate părțile, se extaziază de toate nimicurile. VLAHUȚĂ, O. A. 291. – Pronunțat: -zi-a.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EXTAZIA vb. I. tr., refl. A cuprinde sau a fi cuprins, stăpînit de extaz, de un sentiment puternic de admirație. [Pron. -zi-a, p. i. 3,6 -iază, 4 -iem, ger. -iind. / < fr. extasier].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EXTAZIA vb. tr., refl. a cuprinde, a fi stăpânit de extaz (2). (< fr. /s’/extasier)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A EXTAZIA ~ez tranz. A face să se extazieze. [Sil. -zi-a] /<fr. extasier
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE EXTAZIA mă ~ez intranz. A ajunge în stare de extaz; a cădea în extaz. /<fr. extasier
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
extazià (refl.) v. a fi răpit de admirațiune, a fi în extaz.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
estazia v vz extazia
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*extaziéz v. tr. (fr. extasier, vgr. ekstasiázo, îndemn la revoltă). Entusiazmez grozav. V. refl. Mă entusiazmez grozav, mă îmbăt de admirațiune.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
extazia (a ~) (desp. -zi-a) vb., ind. prez. 1 sg. extaziez (desp. -zi-ez), 3 extaziază, 1 pl. extaziem; conj. prez. 1 sg. să extaziez, 3 să extazieze; ger. extaziind (desp. -zi-ind)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
extazia (a ~) (-zi-a) vb., ind. prez. 3 extaziază, 1 pl. extaziem (-zi-em); conj. prez. 3 să extazieze; ger. extaziind (-zi-ind)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
extazia vb. (sil. -zi-a), ind. prez. 1 sg. extaziez, 3 sg. și pl. extaziază, 1 pl. extaziem (sil. -zi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. extazieze; ger. extaziind (sil. -zi-ind)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
extazia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. extaziază, 1 pl. extaziem, ger. extaziind)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
EXTAZIA vb. a se minuna. (Se ~ în fața splendorilor naturii.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
EXTAZIA vb. a se minuna. (Se ~ în fața splendorilor naturii.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: -zi-a
verb (VT211) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
extazia, extaziezverb
-
- Apoi odată, într-o dimineață, fereastra se deschidea și o vedea iar, parcă mai veselă și mai frumoasă decît totdeauna, ochii lui se extaziau ca de-o apoteoză, ca de-o explozie de lumină. VLAHUȚĂ, O. A. III 79. DLRLC
- Să ne extaziem pentru toge și pentru pitoresc este tot atît de vătămător pe cît de caraghios. GHEREA, ST. CR. I 105. DLRLC
- Ei privesc mirați în toate părțile, se extaziază de toate nimicurile. VLAHUȚĂ, O. A. 291. DLRLC
-
etimologie:
- (s’)extasier DEX '09 DEX '98 DN