18 definiții pentru extrage

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EXTRAGE, extrag, vb. III. Tranz. 1. A scoate o substanță dintr-un material, a separa o substanță de alta prin diferite procedee. ♦ A scoate un corp din locul în care s-a format sau în care a fost introdus. 2. (Mat.; în expr.) A extrage rădăcina pătrată (sau cubică etc.) = a calcula rădăcina pătrată (sau cubică etc.) a unui număr dat. – Din lat. extrahere (după trage).

EXTRAGE, extrag, vb. III. Tranz. 1. A scoate o substanță dintr-un material, a separa o substanță de alta prin diferite procedee. ♦ A scoate un corp din locul în care s-a format sau în care a fost introdus. 2. (Mat.; în expr.) A extrage rădăcina pătrată (sau cubică etc.) = a calcula rădăcina pătrată (sau cubică etc.) a unui număr dat. – Din lat. extrahere (după trage).

extrage vt [At: ASACHI, E. I, 74/1 / V: est~ / Pzi: ~rag / E: fr extraire, lat extrahere (după trage)] 1 (Mat; îe) A ~ întregii A transforma o fracție supraunitară într-o fracție mixtă sau într-un număr întreg. 2 (Mat; c. i. rădăcina unui număr) A determina prin calcul. 3 A separa o substanță dintr-un compus, sau din secreția unui organ, a unei plante. 4 (C. i. noțiuni abstracte) A scoate dintr-un ansamblu de fapte. 5 (C. i. noțiuni abstracte) A degaja ideile, concluziile. 6 (C. i. noțiuni abstracte) A obține dintr-o sursă printr-o operație mintală. 7 A scoate, a trage afară ceva dintr-un loc, dintr-un corp în care s-a format sau a fost introdus. 8 A lua dintr-un ansamblu un element, o parte. 9 (C. i. pasaje, rezumate, extrase) A detașa. 10 (C. i. pasaje, rezumate, extrase) A selecta. 11 (C. i. minerale, țiței etc.) A scoate din pământ Si: a exploata. 12 (C. i. un corp străin, un organ) A scoate afară din corp pe cale chirurgicală.

*EXTRAGE (-ag) vb. tr. 1 A scoate un lucru dintr’un loc, dintr’un corp în care s’a format sau în care s’a introdus: ~ aurul dintr’o mină; ~ un glonț 2 🔬 A separa o substanță de alta printr’o operațiune chimică: ~ alcoolul din vin; ~ zahărul din sfeclă 3 A copia, a scoate un pasagiu, un articol dintr’o carte, dintr’un ziar, dintr’un registru 4 A căuta să afle, a găsi prin calcul: ~ rădăcina pătrată sau cubică a unui număr [fr. extraire, refăcut după trage].

EXTRAGE, extrag, vb. III. Tranz. 1. A scoate o substanță dintr-un material, a separa o substanță de alta prin diferite procedee. Mașinile extrag zahărul din sfeclă.Fig. Din vîna populară extrage Delavrancea și unele motive de basm. VIANU, A. P. 172. 2. A scoate o materie, un corp dintr-un loc sau dintr-un corp în care s-a format ori în care s-a introdus. Și-a extras o măsea.Mierea albinelor poartă parfumul florilor din care-i extrasă. VLAHUȚĂ, O. A. 454. ◊ Refl. pas. Oamenii au început să înalțe sonde. A început să se extragă petrol – o nouă bogăție a regiunii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2819. 3. (Mat.; în expr.) A extrage rădăcina pătrată (cubică etc.) = a afla un număr care, ridicat la pătrat (la cub etc.), să dea un număr dat.

EXTRAGE vb. III. tr. 1. A separa ceva dintr-o materie din care făcea parte, în care era încorporat. ♦ A scoate un corp din locul în care a intrat sau unde s-a format. 2. A scoate un citat, un fragment dintr-un text, dintr-o carte etc. 3. A căuta rădăcina pătrată a unui număr. [P.i. extrag, var. estrage vb. III. / cf. fr. extraire, lat. extrahere, după trage].

EXTRAGE vb. tr. 1. a separa ceva dintr-o materie încorporată. ◊ a scoate un corp din locul în care a intrat sau unde s-a format. 2. a scoate un citat, un fragment dintr-un text. 3. a calcula rădăcina (pătrată, cubică) a unui număr. (< lat. extrahere)

A EXTRAGE extrag tranz. 1) (substanțe) A separa dintr-un material (prin diverse procedee). 2) (zăcăminte minerale) A dobândi prin extracție; a scoate. 3) (obiecte) A scoate din locul în care a fost sau în care a intrat. ~ un dinte. ~ un glonț. 4) (citate, fragmente) A copia cu un anumit scop. 5) (rădăcina pătrată sau cubică) A determina prin calcul. /<lat. extrahere

extrage v. 1. a trage din: a extrage minereuri din sol; 2. a separa o substanță de alta printr’o operațiune chimică: a extrage zahăr din sfecle; 3. a scoate dintr’o carte sau dintr’un registru: a extrage un pasaj dintr’o operă; 4. Arit. a căuta rădăcina unui număr: a extrage rădăcina pătrată sau cubică.

*EXTRAS I. adj. p. EXTRAGE. II. (pl. -ase) sn. = EXTRACT 2.

*extrág, -trás, a -tráge v. tr. (ex- și trag, după lat. éx-traho, ex-tráhere). Separ o substanță dintr’un corp din care face parte, scot: a extrage zahar din sfeclă, aur dintr’un bulgăre aurifer. Scot, trag afară: a extrage sare din ocnă, un dinte din gură. Copiez: a extrage un pasagiŭ dintr’o carte. Mat. Caut, găsesc: a extrage rădăcina pătrată saŭ cubică a unuĭ număr. Extrag întregiĭ conținuțĭ într’un număr fracționar, caut de cîte orĭ unitatea e conținută în acest număr.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

extrage (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. extrag, 3 sg. extrage, imperf. 1 extrăgeam, perf. s. 1 sg. extrăsei, 1 pl. extraserăm, m.m.c.p. 1 pl. extrăseserăm; conj. prez. 1 sg. să extrag, 3 să extra; ger. extrăgând; part. extras

extrage (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. extrag, imperf. 3 sg. extrăgea; part. extras

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

EXTRAGE vb. 1. a scoate, (pop.) a trage. (A ~ o măsea, un cui, un glonț.) 2. a lua, a scoate. (A ~ apă din fântână.)

EXTRAGE vb. 1. a scoate, (pop.) a trage. (A ~ o măsea, un cui, un glonț.) 2. a lua, a scoate. (A ~ apă din fîntînă.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

extrage, extrag v. t. (intl.) a fura din buzunare.

Intrare: extrage
verb (VT649)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • extrage
  • extragere
  • extras
  • extrasu‑
  • extrăgând
  • extrăgându‑
singular plural
  • extrage
  • extrageți
  • extrăgeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • extrag
(să)
  • extrag
  • extrăgeam
  • extrăsei
  • extrăsesem
a II-a (tu)
  • extragi
(să)
  • extragi
  • extrăgeai
  • extrăseși
  • extrăseseși
a III-a (el, ea)
  • extrage
(să)
  • extra
  • extrăgea
  • extrase
  • extrăsese
plural I (noi)
  • extragem
(să)
  • extragem
  • extrăgeam
  • extraserăm
  • extrăseserăm
  • extrăsesem
a II-a (voi)
  • extrageți
(să)
  • extrageți
  • extrăgeați
  • extraserăți
  • extrăseserăți
  • extrăseseți
a III-a (ei, ele)
  • extrag
(să)
  • extra
  • extrăgeau
  • extraseră
  • extrăseseră
verb (VT649)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • estrage
  • estragere
  • estras
  • estrasu‑
  • estrăgând
  • estrăgându‑
singular plural
  • estrage
  • estrageți
  • estrăgeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • estrag
(să)
  • estrag
  • estrăgeam
  • estrăsei
  • estrăsesem
a II-a (tu)
  • estragi
(să)
  • estragi
  • estrăgeai
  • estrăseși
  • estrăseseși
a III-a (el, ea)
  • estrage
(să)
  • estra
  • estrăgea
  • estrase
  • estrăsese
plural I (noi)
  • estragem
(să)
  • estragem
  • estrăgeam
  • estraserăm
  • estrăseserăm
  • estrăsesem
a II-a (voi)
  • estrageți
(să)
  • estrageți
  • estrăgeați
  • estraserăți
  • estrăseserăți
  • estrăseseți
a III-a (ei, ele)
  • estrag
(să)
  • estra
  • estrăgeau
  • estraseră
  • estrăseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

extrage, extragverb

  • 1. A scoate o substanță dintr-un material, a separa o substanță de alta prin diferite procedee. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: scoate
    • format_quote Mașinile extrag zahărul din sfeclă. DLRLC
    • format_quote figurat Din vîna populară extrage Delavrancea și unele motive de basm. VIANU, A. P. 172. DLRLC
    • 1.1. A scoate un corp din locul în care s-a format sau în care a fost introdus. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Și-a extras o măsea. DLRLC
      • format_quote Mierea albinelor poartă parfumul florilor din care-i extrasă. VLAHUȚĂ, O. A. 454. DLRLC
      • format_quote reflexiv pasiv Oamenii au început să înalțe sonde. A început să se extragă petrol – o nouă bogăție a regiunii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2819. DLRLC
  • 2. A scoate un citat, un fragment dintr-un text, dintr-o carte etc. DN
  • chat_bubble matematică A extrage rădăcina pătrată (sau cubică etc.) = a calcula rădăcina pătrată (sau cubică etc.) a unui număr dat. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.