14 definiții pentru extravagant

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EXTRAVAGÁNT, -Ă, extravaganți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care caută cu orice preț să iasă din comun; excentric. ♦ Neobișnuit, ciudat, bizar. – Din fr. extravagant.

EXTRAVAGÁNT, -Ă, extravaganți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care caută cu orice preț să iasă din comun; excentric. ♦ Neobișnuit, ciudat, bizar. – Din fr. extravagant.

extravagant, ~ă [At: MUMULEANU, P. V / V: (înv) est~, st~ / Pl: ~nți, ~e / E: fr extravagant, it stravagante] 1-2 Excentric (1-2). 3 a Care șochează, contrariază, trădând extravaganța (1). 4 a (D. sume de bani, impozite etc.) Exagerat, exorbitant.

EXTRAVAGÁNT, -Ă, extravaganți, -te, adj. Care caută cu orice preț să iasă din comun, să se deosebească de ceilalți; excentric. Om extravagant. ♦ Neobișnuit, ciudat. Vorbise o femeie subțire și înaltă, într-o haină albă de primăvară, foarte strînsă pe trup, cu mînecile acoperite de aripile unei extravagante pelerini. C. PETRESCU, A. 323. Hotărîrile cele mai extravagante se urmau în spiritul lui. D. ZAMFIRESCU, R. 146. Ce folosește în adevăr publicului cititor deaca un erudit, carele netăgăduit cunoaște foarte bine limbile antice și poate chiar gusta în sineși toate finețele scrierilor clasice, s-a opintit... a scălămba cel puțin acele creațiuni într-o limbă trivială sau extravagantă, greoaie sau pretențioasă? ODOBESCU, S. II 368.

EXTRAVAGÁNT, -Ă adj. Care dorește, care caută să iasă din comun; bizar, fantastic, excentric. ♦ Neobișnuit, ciudat. [< fr. extravagant].

EXTRAVAGÁNT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care caută cu orice preț să iasă din comun; excentric. ◊ bizar, neobișnuit. (< fr. extravagant)

EXTRAVAGÁNT ~tă (~ți, ~te) 1) Care depășește limitele bunului simț; ieșit din comun; neobișnuit; excentric. Idei ~te. Îmbrăcăminte ~tă. 3) și substantival (despre persoane) Care șochează prin felul său de a fi; bizar; ciudat; neobișnuit. /<fr. extravagant

*extravagánt, -ă adj. (mlat. extrávagans, -ántis, d. lat. extra, afară, și vágans, -ántis, care rătăcește. V. vagabond). Excentric, bizar, fantastic: om, costum extravagant. Adv. În mod extravagant: a te purta extravagant.

estravagant, ~ă a vz extravagant

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

extravagant adj. m., pl. extravaganți; f. extravagantă, pl. extravagante

extravagánt adj. m., pl. extravagánți; f. sg. extravagántă, pl. extravagánte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

EXTRAVAGÁNT adj. v. neobișnuit.

EXTRAVAGANT adj. bizar, ciudat, curios, excentric, fantasmagoric, fantezist, inexplicabil, insolit, năstrușnic, neobișnuit, original, paradoxal, singular, straniu, (livr.) abracadabrant, (rar) străin, (pop.) pidosnic, pocit, poznaș, (Mold.) deșănțat, (Transilv., Ban. și Olt.) șod, (înv.) ciudos, (grecism înv.) paraxin, (fam.) sanchiu, (fam. fig.) fistichiu, întors, sucit, trăsnit. (Ce chestie ~!)

Intrare: extravagant
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • extravagant
  • extravagantul
  • extravagantu‑
  • extravagantă
  • extravaganta
plural
  • extravaganți
  • extravaganții
  • extravagante
  • extravagantele
genitiv-dativ singular
  • extravagant
  • extravagantului
  • extravagante
  • extravagantei
plural
  • extravaganți
  • extravaganților
  • extravagante
  • extravagantelor
vocativ singular
  • extravagantule
  • extravagante
  • extravagantă
  • extravaganto
plural
  • extravaganților
  • extravagantelor
estravagant
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

extravagant, extravagantăadjectiv

  • 1. adesea substantivat Care caută cu orice preț să iasă din comun. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Om extravagant. DLRLC
    • 1.1. Bizar, ciudat, neobișnuit. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Vorbise o femeie subțire și înaltă, într-o haină albă de primăvară, foarte strînsă pe trup, cu mînecile acoperite de aripile unei extravagante pelerini. C. PETRESCU, A. 323. DLRLC
      • format_quote Hotărîrile cele mai extravagante se urmau în spiritul lui. D. ZAMFIRESCU, R. 146. DLRLC
      • format_quote Ce folosește în adevăr publicului cititor deaca un erudit, carele netăgăduit cunoaște foarte bine limbile antice și poate chiar gusta în sineși toate finețele scrierilor clasice, s-a opintit... a scălămba cel puțin acele creațiuni într-o limbă trivială sau extravagantă, greoaie sau pretențioasă? ODOBESCU, S. II 368. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.