18 definiții pentru fâță

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FÂȚĂ, fâțe, s. f. 1. (Reg.) Nume dat speciilor de pește mic (care înoată repede). 2. (Fam.) Femeie care se fâțâie. – Din fâțâi (derivat regresiv).

FÂȚĂ, fâțe, s. f. 1. (Reg.) Nume dat speciilor de pește mic (care înoată repede). 2. (Fam.) Femeie care se fâțâie. – Din fâțâi (derivat regresiv).

fâță sf [At: ISPIRESCU, L. 280 / V: (3) fâț, (4) fiță / Pl: ~țe / E: drr fâțâi] 1 (Înv) Ființă mică care se mișcă neîncetat. 2 (Înv) Copil mic și vioi. 3 Nume dat peștilor mici (care înoată repede). 4 (Iht) Zvârlugă (Cobitis taenia). 5 (Fam) Femeie afectată (care își mișcă accentuat șoldurile când merge).

fâță s. f. (fam.) Femeie care se fâțâie ◊ „[...] «fâță» și «pițipoancă» de asemenea mereu prezentă în comedia lui Baranga [...]” R.l. 16 VI 80 p. 2 (din (a se) fâțâi; DEX)

FÎȚĂ, fîțe, s. f. (Regional) Orice pește mic (care înoată repede). Dimineața plecăm spre conac cu căruța cu pește, – baboi cît degetul, fîțe cît unghia. STANCU, D. 510. Ia și tu halăul ăla și vezi de-i putea să prinzi vro fîță de pește, ca să avem de legumă pentru azi și mîine. ISPIRESCU, L. 280.

fîță f., pl. e (d. fîțîĭ. V. hîță 1 și 2). Pește foarte mic, puĭ de pește: noĭ prindem fîțele cu mîna (Î. E. 240). Fam. Copil: o fîță de fată, eraĭ o fîță cînd eŭ eram flăcăŭ. V. chisoagă, foflic, frișcă, goghie, plevușcă, poșidic.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

fâță (pop., fam.) s. f., g.-d. art. fâței; pl. fâțe

fâță (reg., fam.) s. f., g.-d. art. fâței; pl. fâțe

fâță s. f., g.-d. art. fâței; pl. fâțe

!fiță (fam.) s. f., g.-d. art. fiței; pl. fițe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FÂȚĂ s. v. fufă, plevușcă, zvârlugă.

FÎȚĂ s. (IHT.) baboi, babușcă, (Olt.) juvete. (Peștele mărunt se numește ~.)

fîță s. v. FUFĂ. PLEVUȘCĂ. ZVÎRLUGĂ.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

fâță, fâțe, (fârță), s.f. – 1. Copil neastâmpărat. 2. Femeie plimbăreață. ♦ (onom.) Fârța, poreclă în Tăuții Măgherăuș („femeie care se fâțâia mult”) (Crâncău, 2011). – Der. regr. din (a se) fâțâi (Scriban, DEX, MDA).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

fâță, fâțe s. f. femeie care își afișează nurii ostentativ.

Intrare: fâță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fâță
  • fâța
plural
  • fâțe
  • fâțele
genitiv-dativ singular
  • fâțe
  • fâței
plural
  • fâțe
  • fâțelor
vocativ singular
  • fâță
  • fâțo
plural
  • fâțelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fâță, fâțesubstantiv feminin

  • 1. regional Nume dat speciilor de pește mic (care înoată repede). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Dimineața plecăm spre conac cu căruța cu pește, – baboi cît degetul, fîțe cît unghia. STANCU, D. 510. DLRLC
    • format_quote Ia și tu halăul ăla și vezi de-i putea să prinzi vro fîță de pește, ca să avem de legumă pentru azi și mîine. ISPIRESCU, L. 280. DLRLC
  • 2. familiar Femeie care se fâțâie. DEX '98 DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.