19 definiții pentru făli

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FĂLI, fălesc, vb. IV. 1. Refl. A se arăta mândru de cineva sau de ceva; a se mândri, a se lăuda. ♦ (Peior.) A se arăta plin de sine, îngâmfat; a se îngâmfa. 2. Tranz. (Înv.) A preamări, a slăvi. – Din sl. hvaliti.

făli2 vi [At: CADE / Pzi: ~lesc / E: ger fehlen] (Ban) 1 A lipsi cuiva ceva. 2 A avea un defect.

făli1 [At: VARLAAM, C. 306/2 / Pzi: ~lesc / E: vsl ѣвалити] 1 vt (Înv) A glorifica. 2 vr (Adesea urmat de pp „cu” sau, înv, „asupra”, „întru”, „în”) A se lăuda (cu ceva). 3 vr (Prt) A se îngâmfa.

FĂLI, fălesc, vb. IV. 1. Refl. A se arăta mândru de cineva sau de ceva; a se mândri, a se lăuda, a se fuduli cu... ♦ (Peior.) A se arăta plin de sine, îngâmfat; a se îngâmfa, a se făloși. 2. Tranz. (Înv.) A preamări, a slăvi. – Din sl. hvaliti.

FĂLI, fălesc, vb. IV. 1. Refl. (Cu determinări introduse prin prep. «cu») A fi mîndru de cineva sau de ceva, a se lăuda, a se fuduli. Tot satul se fălea cu ea cînd o vedea duminica la horă, naltă, mlădioasă. VLAHUȚĂ, O. A. 347. Corupți și degradați, ei pierdură pînă și virtuțile militare cu care se făleau odinioară și nu mai reprezintau nici unul din simtimentele poporului. BĂLCESCU, O. II 23. ◊ (Construit cu o completivă) Te fălești că înainte-ți răsturnat-ai val-vîrtej Oștile leite-n zale de-mpărați și de viteji? EMINESCU, O. I 147. 2. Tranz. (Învechit) A glorifica, a preamări, a lăuda. Și nu numai p-acesta cu laude-l mărește, fălește pre oricine... Crezînd că dobîndește iubirea tutulor. NEGRUZZI, S. II 209.

A SE FĂLI mă ~esc intranz. A se mândri peste măsură; a se fuduli. /<sl. hvaliti

A FĂLI ~esc tranz. înv. A ridica în slăvi (în mod exagerat); a slăvi; a glorifica; a elogia; a cânta; a exalta. /<sl. hvaliti

fălì v. 1. (în sens bun), a se lăuda; 2. (în sens peiorativ), a face paradă cu. [V. fală].

fălésc (mă) v. refl. (d. fală saŭ d. vsl. hvaliti, a lăuda; rut. sîrb. faliti). Mă laud, mă mîndresc, mă fudulesc: țara se fălește cu oameniĭ marĭ, acest om se fălește cu baniĭ luĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

făli2 (a se ~) (a se mândri) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă fălesc, 3 sg. se fălește, imperf. 1 sg. mă făleam; conj. prez. 1 sg. să mă fălesc, 3 să se fălească; imper. 2 sg. afirm. fălește-te; ger. fălindu-mă

făli1 (a ~) (a preamări) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. fălesc, 3 sg. fălește, imperf. 1 făleam; conj. prez. 1 sg. să fălesc, 3 să fălească

făli2 (a se ~) (a se mândri) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se fălește, imperf. 3 sg. se fălea; conj. prez. 3 să se fălească

*făli1 (a preamări) (înv.) vb., ind. prez. 3 sg. fălește, imperf. 3 sg. fălea; conj. prez. 3 să fălească

făli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fălesc, imperf. 3 sg. fălea; conj. prez. 3 sg. și pl. fălească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FĂLI vb. v. cinsti, cânta, elogia, glorifica, lăuda, mări, omagia, preamări, preaslăvi, proslăvi, slăvi, venera.

FĂLI vb. 1. v. mândri. 2. v. îngâmfa.

FĂLI vb. 1. a se fuduli, a se lăuda, a se mîndri. (Are de ce se ~ cu copiii lui.) 2. a se fuduli, a se grozăvi, a se infatua, a se împăuna, a se înfumura, a se îngîmfa, a se lăuda, a se mîndri, a se semeți, (rar) a se trufi, (înv. și pop.) a se mări, (pop.) a se păuni, (reg.) a se bîrzoia, a se făloși, a se marghioli, a se sfătoși, (reg. fam.) a se furlandisi, a se marțafoi, (Transilv. și Ban.) a se născocorî, (înv.) a se înălța, a se preaînălța, a se preamări, a se prearădica, a se ridica, (fam. fig.) a se înfoia, a se umfla, (arg.) a se șucări.

făli vb. v. CINSTI. CÎNTA. ELOGIA. GLORIFICA. LĂUDA. MĂRI. OMAGIA. PREAMĂRI. PREASLĂVI. PROSLĂVI. SLĂVI. VENERA.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

făli (fălesc, fălit), vb. – (Banat) A fi lipsit de. Sb. faliti, din it. fallire.Der. fălincă, s. f. (greșeală, eroare), din sb. falinka.

Intrare: făli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • făli
  • fălire
  • fălit
  • fălitu‑
  • fălind
  • fălindu‑
singular plural
  • fălește
  • făliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fălesc
(să)
  • fălesc
  • făleam
  • fălii
  • fălisem
a II-a (tu)
  • fălești
(să)
  • fălești
  • făleai
  • făliși
  • făliseși
a III-a (el, ea)
  • fălește
(să)
  • fălească
  • fălea
  • făli
  • fălise
plural I (noi)
  • fălim
(să)
  • fălim
  • făleam
  • fălirăm
  • făliserăm
  • fălisem
a II-a (voi)
  • făliți
(să)
  • făliți
  • făleați
  • fălirăți
  • făliserăți
  • făliseți
a III-a (ei, ele)
  • fălesc
(să)
  • fălească
  • făleau
  • făli
  • făliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

făli, fălescverb

  • 1. reflexiv A se arăta mândru de cineva sau de ceva; a se mândri, a se lăuda. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Tot satul se fălea cu ea cînd o vedea duminica la horă, naltă, mlădioasă. VLAHUȚĂ, O. A. 347. DLRLC
    • format_quote Corupți și degradați, ei pierdură pînă și virtuțile militare cu care se făleau odinioară și nu mai reprezintau nici unul din simtimentele poporului. BĂLCESCU, O. II 23. DLRLC
    • format_quote Te fălești că înainte-ți răsturnat-ai val-vîrtej Oștile leite-n zale de-mpărați și de viteji? EMINESCU, O. I 147. DLRLC
  • 2. tranzitiv învechit Glorifica, lăuda, preamări, slăvi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Și nu numai p-acesta cu laude-l mărește, fălește pre oricine... Crezînd că dobîndește iubirea tutulor. NEGRUZZI, S. II 209. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.