11 definiții pentru fârnâit (adj.)
din care- explicative DEX (9)
- sinonime (2)
Explicative DEX
FÂRNÂIT2, -Ă, fârnâiți, -te, adj. (Reg.) (Adesea substantivat) Care vorbește pe nas; fonf, fonfăit, fornăit2. ♦ Care produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – V. fârnâi.
fârnâit2, ~ă a, smf [At: DDRF/ V: ~năit / Pl: ~iți, ~e / E: fârnâi] (Pfm) 1-2 Fonf (1-2). 3-4 (Om) care produce un zgomot caracteristic când respiră.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FÂRNÂIT2, -Ă, fârnâiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care vorbește pe nas; fonf, fonfăit, fornăit2. ♦ Care produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – V. fârnâi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
fărnăit2, ~ă a vz fârnâit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
fornăit2, ~ă smf, a [At: PAMFILE, J. I / Pl: ~iți, ~e / E: fornăi] 1-2 Fonf (1-2). 3-4 Fârnâit (3-4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FÎRNÎIT adj. 1 p. FÎRNÎI ¶ 2 Care vorbește pe nas, fonf: dascălul Iordache ~ul de la strana mare CRG..
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
FÎRNÎIT, -Ă, fîrnîiți, -te, adj. (Popular) Care vorbește pe nas; fonf. (Substantivat) Era în sat și dascălul Iordache, fîrnîitul de la strana mare, dar ce ți-i bun? Știa și el glasurile pe dinafară de biserică, nu-i vorbă, dar clămpănea de bătrîn. CREANGĂ, A. 9.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
fîrnîít, V. fornăit.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
fornăít și fîrnîít, -ă adj. Care fornăĭe cînd vorbește. Adv. Fornăind: a vorbi fornăit. – Și sf-: un glas sfîrnîit (VR. 1922, 9, 351).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Sinonime
FÂRNÂIT adj., s. v. fonf.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
FÎRNÎIT adj., s. fonf, fonfăit, fornăit, (reg.) mohnăit. (Om ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
|  adjectiv (A2)   Surse flexiune: DOR  | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | 
 | 
 | 
 | 
 | 
| plural | 
 | 
 | 
 | 
 | |
| genitiv-dativ | singular | 
 | 
 | 
 | 
 | 
| plural | 
 | 
 | 
 | 
 | |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
  fârnâit, fârnâităadjectiv  
 -   -  Era în sat și dascălul Iordache, fîrnîitul de la strana mare, dar ce ți-i bun? Știa și el glasurile pe dinafară de biserică, nu-i vorbă, dar clămpănea de bătrîn. CREANGĂ, A. 9. DLRLC
 -  1.1. Care produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. DEX '09 DEX '98
 
-  
etimologie:
-  fârnâi DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.