13 definiții pentru fâstâci

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FÂSTÂCI, fâstâcesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul în fața unei situații neașteptate; a (se) intimida, a (se) zăpăci. – Probabil din fâstâc.

FÂSTÂCI, fâstâcesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul în fața unei situații neașteptate; a (se) intimida, a (se) zăpăci. – Probabil din fâstâc.

fâstâci [At: JIPESCU, O. 41 / V: ~tici / Pzi: ~esc / E: fâstâc] 1 vtr (Fam) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul (în fața unei situații neașteptate) Si: a (se) zăpăci. 2 vtr (Fam) A (se) intimida. 3 vr (Rar) A face pe mironosița.

A FÂSTÂCÍ ~ésc tranz. A face să se fâstâcească. /Din fâstâc

A SE FÂSTÂCÍ mă ~ésc intranz. A fi cuprins de un sentiment de stinghereală (neștiind cum să procedeze în situația creată); a se încurca; a se zăpăci. /Din fâstâc

FÎSTÎCI, fîstîcesc, vb. IV. Refl. (Familiar) A-și pierde cumpătul în fața unei întîmplări neașteptate; a se intimida, a se zăpăci. Se ameți și se fîstîci, cînd se văzu înconjurat de o mulțime de lume, și-l asurzise zgomotul ce se făcea în acel oraș. ISPIRESCU, L. 136. Găinăreasa... își aruncă ochii asupră-i cu o căutătură așa de mîngîioasă și așa de plină de dragoste... încît feciorul de împărat se fîstîci oarecum, dară își ținu firea. id. ib. 185.

făstăci (refl.) v. a-și pierde cumpătul, a se turbura: se făstăci și se ameți când se văzu înconjurat de o mulțime de lume ISP. [Lit. a se face verde-galben ca fisticul (Mold. făstâc), precum sinonimul său sfecli însemnează lit. a se face roșu ca sfecla].

fîstîcésc (mă) v. refl. (d. fîstîc). Fam. Mă emoționez, mă turbur: nu te uî́ta la el, că se fîstîcește.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

fâstâci (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. fâstâcesc, 3 sg. fâstâcește, imperf. 1 fâstâceam; conj. prez. 1 sg. să fâstâcesc, 3 să fâstâcească

fâstâci (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. fâstâcește, imperf. 3 sg. fâstâcea; conj. prez. 3 să fâstâcească

fâstâci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fâstâcesc, imperf. 3 sg. fâstâcea; conj. prez. 3 sg. și pl. fâstâcească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FÂSTÂCI vb. a se intimida, a se încurca, a se zăpăci, (reg.) a se teșmeni, a se ului, (Transilv.) a se îngăimăci, (Olt., Munt. și Transilv.) a se rătuti, (fig.) a se pierde. (Ce te-ai ~ așa?)

FÎSTÎCI vb. a se intimida, a se încurca, a se zăpăci, (reg.) a se teșmeni, a se ului, (Transilv.) a se îngăimăci, (Olt., Munt. și Transilv.) a se rătuti, (fig.) a se pierde. (Ce te-ai ~ așa?)

Intrare: fâstâci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fâstâci
  • fâstâcire
  • fâstâcit
  • fâstâcitu‑
  • fâstâcind
  • fâstâcindu‑
singular plural
  • fâstâcește
  • fâstâciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fâstâcesc
(să)
  • fâstâcesc
  • fâstâceam
  • fâstâcii
  • fâstâcisem
a II-a (tu)
  • fâstâcești
(să)
  • fâstâcești
  • fâstâceai
  • fâstâciși
  • fâstâciseși
a III-a (el, ea)
  • fâstâcește
(să)
  • fâstâcească
  • fâstâcea
  • fâstâci
  • fâstâcise
plural I (noi)
  • fâstâcim
(să)
  • fâstâcim
  • fâstâceam
  • fâstâcirăm
  • fâstâciserăm
  • fâstâcisem
a II-a (voi)
  • fâstâciți
(să)
  • fâstâciți
  • fâstâceați
  • fâstâcirăți
  • fâstâciserăți
  • fâstâciseți
a III-a (ei, ele)
  • fâstâcesc
(să)
  • fâstâcească
  • fâstâceau
  • fâstâci
  • fâstâciseră
fâstici
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fâstâci, fâstâcescverb

  • 1. familiar A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul în fața unei situații neașteptate; a (se) intimida, a (se) zăpăci. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se ameți și se fîstîci, cînd se văzu înconjurat de o mulțime de lume, și-l asurzise zgomotul ce se făcea în acel oraș. ISPIRESCU, L. 136. DLRLC
    • format_quote Găinăreasa... își aruncă ochii asupră-i cu o căutătură așa de mîngîioasă și așa de plină de dragoste... încît feciorul de împărat se fîstîci oarecum, dară își ținu firea. ISPIRESCU, L. 185. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.