fălcea sf [At: I. IONESCU, C. 115 / Pl: ~ele / E: falcă + -ea] (Mpl) 1 Fiecare dintre cele două tălpi ale săniei Si: falcă (13). 2 Fiecare dintre cele două brațe ale vatalelor la războiul de țesut Si: fofează (5), lopățea, mână, mănușă, spetează. 3 Fiecare dintre cele două scândurele între care intră limba meliței. 4 (La car) Falcă (12). 5 Fiecare dintre stinghiile de lemn care fixează scândurile ce formează fundul carului Si: chingă (27), curmeziș (16), spetează. 6 (Reg; la carul cu patru boi) Fiecare dintre cele două stinghii laterale care formează partea de sus și de jos a cârceii de la tânjală. 7 Fiecare dintre cele două speteze înfipte în oblâncurile samarului. 8 Fiecare dintre cele două benzi de piele care trec pe la fălcile calului și susțin zăbala. 9 (Ari) Fiecare dintre cele două sau patru brațe laterale care constituie corpul afetului unui tun sau al unui obuzier.

FĂLCEA, mai adesea pl. FĂLCELE sf. 1 🔧 Tălpile cu care alunecă sania pe zăpadă (👉 SANIE) ¶ 2 🔧 Stinghiile de lemn, numite și „chingi”, „speteze” sau „curmezișuri” care leagă între ele blănile ce alcătuesc fundul sau scoarțele carului ¶ 3 🔧 Bucățile de lemn numite și „lopățele” sau „fofeze” care alcătuesc partea de sus și de jos a cîrceiei de la tînjala unui car ¶ 4 ⛓ Cele două brațe numite și „mîini”, „mînuși”, „fofeze” etc. la vatalele de la războiu ¶ 5 ⛓ Scîndurelele între care intră limba meliței sau melițoiului ¶ 6 Spetezele paralele înfipte în oblîncurile samarului (👉 SAMAR) ¶ 7 Partea căpăstrului sau căpețelei ce trece pe la fălcile calului; la capătul de jos al fălcelelor se încătărămează zăbala (👉 🖼 831) [falcă].

FĂLCEA, fălcele, s. f. 1. Fiecare dintre cele două tălpi pe care alunecă sania pe zăpadă. 2. Fiecare dintre cele două brațe ale vătalelor de la războiul de țesut. 3. Fiecare dintre cele două scîndurele între care intră limba meliței. 4. Fiecare dintre stinghiile de lemn care leagă între ele blănile care formează fundul carului. 5. Fiecare dintre cele două stinghii laterale ale cîrceiei prin care se leagă tînjala de proțap (cînd se înjugă patru boi la car). 6. (Artilerie) Fiecare dintre cele două sau patru brațe laterale care constituie corpul afetului unui tun sau obuzier.

FĂLCEA ~ele f. 1) Fiecare dintre cele două tălpi ale saniei. 2) Fiecare dintre cele două brațe ale vatalelor de la războiul de țesut. 3) Fiecare dintre cele două scânduri între care intră limba meliței. 4) Fiecare dintre cele două părți laterale ale afetului unui tun sau ale unui obuzier. /falcă + suf. ~ea

fălceà f. 1. talpă de răzimat: fălcea de sanie; 2. pl. Mold. lopățelele vatalelor; 3. piscul carului. [V. falcă].

fălceá f., pl. ele (lat. falcella, dim. d. falx, coasă. V. falcă). Talpă de sanie. Fiecare din cele doŭă părțĭ care compun afetu tunuluĭ. Scîndurelele între care intră limba melițeĭ.

fălcea s. f., art. fălceaua, g.-d. art. fălcelei; pl. fălcele

fălcea s. f., art. fălceaua, g.-d. art. fălcelei; pl. fălcele, art. fălcelele

fălcea s. f. (sil. -cea), art. fălceaua, g.-d. art. fălcelei; pl. fălcele

FĂLCEA s. v. bată.

FĂLCEA s. v. spetează, talpă, tălpig.

FĂLCEA s. (TEHN.) bată, băteală, braț, brățară, fofează, lopățea, mănușă, mînă, spetează. (~ la războiul de țesut.)

fălcea s. v. SPETEAZĂ. TALPĂ. TĂLPIG.