22 de definiții pentru fâlfâi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FÂLFÂÍ, pers. 3 fấlfâie, vb. IV. 1. Intranz. (Despre păsări) A da din aripi, producând zgomotul caracteristic care însoțește zborul. 2. Intranz. și tranz. A (se) legăna, a flutura o pânză, un steag, o batistă etc. în bătaia vântului sau prin mișcarea mâinii. 3. Intranz. (Despre flăcări) A pâlpâi. [Var.: fâlfăí vb. IV] – Fâl + f[âl] + suf. -âi.

fâlfâi [At: (a. 1826) LOGHICA, ap. GCR II, 254/20 / V: ~făi, făl~, fălfăi / Pzi: ~esc, ~ / E: fâl + f(âl) + -ăi] 1 vi (D. păsări, adesea complinit prin „din aripă”, „aripi”, rar „cu aripa” ori „aripile”) A da din aripi, producând zgomotul specific zborului. 2 vi (D. o pânză, un steag, o batistă etc.) A flutura (3). 3 vtf (Rar) A agita în aer un obiect Si: a flutura (8). 4 vi (D. o flacără) A pâlpâi. 5 vr (Fam; îe) A i se ~ A nu-i păsa.

FÂLFÂÍ, pers. 3 fấlfâie, vb. IV. 1. Intranz. (Despre păsări) A da din aripi, producând zgomotul caracteristic care însoțește zborul. 2. Intranz. și tranz. A (se) legăna (o pânză, un steag, o batistă etc.) în bătaia vântului sau prin mișcarea mâinii; a flutura. 3. Intranz. (Despre o flacără) A pâlpâi. [Var.: fâlfăí vb. IV] – Fâl + f[âl] + suf. -âi.

A FÂLFÂÍ pers. 3 fâlfâie intranz. 1) (despre păsări) A bate din aripi în timpul zborului, producând un zgomot caracteristic. 2) (despre pânze, drapele etc.) A se mișca neregulat în diferite direcții; a flutura. /Din fâl

A SE FÂLFÂÍ mă fâlfâi intranz. fam. A rosti neclar unele sunete (din cauza lipsei dinților). /Din fâl

FÂLFĂÍ vb. IV v. fâlfâi.

FÎIFÎÍ, pers. 3 fîlfîie, vb. IV. Intranz. 1. A da din aripi, producînd zgomotul caracteristic zborului. Din cînd în cînd saltă dintr-o brazdă neagră o ciocîrlie care fîlfîie pe deasupra noastră și țîrîie ușurel. SADOVEANU, O. A. II 116. Și fîlfîie deasupra-i, gonindu-se în roate, Cu-aripele-ostenite, un alb ș-un negru corb. EMINESCU, O. I 93. ◊ (Metaforic) Și-i era sufletul luminat, căci încetase a fîlfîi în ființa lui fluturele negru al neliniștii. SADOVEANU, N. P. 61. Peste fruntea-i încinsă de lauri, Larg fîlfîit-a Aripa slavei. TOMA, C. V. 40. Neagră-n urmă-ți noaptea vine, Fîlfîind din aripi pline De mister. COȘBUC, P. I 220. 2. (Despre o pînză, un steag etc.) A flutura, a se legăna în bătaia vîntului. Un steag fîlfîia întipărit pe cerul verde. CAMILAR, N. I 73. Pe luciul Dunării... Ian că se zărea plutind, Cu lopețile vîslind, Cu pînzele fîlfîind, Un caic mare, bogat. ALECSANDRI. P. P. 124. ◊ Tranz. A sărit sprinten din mersul trenului, fîlfîindu-și pelerina bogată. GALAN, Z. R. 170. 3. (Despre o flacără) A pîlpîi. Pe pereți, în bezna rece, Fîlfîind ca o aripă, para focului se trece. VLAHUȚĂ, P. 62. Lampa fîlfîia lungă, ca și cînd ar fi vrut să ajungă tavanul. EMINESCU, N. 58. – Prez. ind. și: fîlfîiește (ALEXANDRESCU, M. 158). – Variante: fălfîi (ISPIRESCU, L. 276), fîlfăí (SAHIA. U.R.S.S. 7) vb. IV.

fălfăì v. 1. a sbura în voia vântului: ciocârliile fălfăiau; 2. a se mișca în undulațiuni: steagurile fâlfăiau. [Onomatopee ce imită freamătul aripilor în sbor: fălf! fălf!].

fî́lfîĭ, a v. intr. (imit. înrudit cu vsl. *fŭflati [Bern.], a șopti, a bîlbîi, precum și cu flutur. Cp. cu bîlbîĭ, pîlpîĭ, gîlgîĭ). Se zice despre huĭetu pe care-l fac aripile’n zbor orĭ pînza orĭ păru în vînt: steagurile fîlfîĭe.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

fâlfâi (a ~) vb., ind. prez. 3 fâlfâie, imperf. 3 pl. fâlfâiau; conj. prez. 3 să fâlfâie

fâlfâi (a ~) vb., ind. prez. 3 fâlfâie, imperf. 3 sg. fâlfâia; conj. prez. 3 să fâlfâie

fâlfâí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. fâlfâie, imperf. 3 sg. fâfâiá

fîlfîi (ind. prez. 3 sg. și pl. fîlfîie)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FÂLFÂÍ vb. 1. (rar) a pâlpâi, a sfârâi, (Bucov.) a păbâi. (O pasăre ~ din aripi.) 2. v. flutura. 3. a agita, a clătina, a flutura, (înv. și reg.) a pălăi, a pălălăi, (reg.) a mătăhăi, a mătălăi. (A ~ batista.)

FÎLFÎI vb. 1. (rar) a pîlpîi, a sfîrîi, (Bucov.) a păbîi. (O pasăre ~ din aripi.) 2. a flutura. (Steagul ~ în vînt.) 3. a agita, a clătina, a flutura, (înv. și reg.) a pălăi, a pălălăi, (reg.) a mătăhăi, a mătălăi. (A ~ batista.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a i se fâlfâi (cuiva de ceva) expr.a nu-i păsa (cuiva de ceva); a-i fi perfect indiferent (cuiva de ceva).

Intrare: fâlfâi
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fâlfâi
  • fâlfâire
  • fâlfâit
  • fâlfâitu‑
  • fâlfâind
  • fâlfâindu‑
singular plural
  • fâlfâie
  • fâlfâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fâlfâi
(să)
  • fâlfâi
  • fâlfâiam
  • fâlfâii
  • fâlfâisem
a II-a (tu)
  • fâlfâi
(să)
  • fâlfâi
  • fâlfâiai
  • fâlfâiși
  • fâlfâiseși
a III-a (el, ea)
  • fâlfâie
(să)
  • fâlfâie
  • fâlfâia
  • fâlfâi
  • fâlfâise
plural I (noi)
  • fâlfâim
(să)
  • fâlfâim
  • fâlfâiam
  • fâlfâirăm
  • fâlfâiserăm
  • fâlfâisem
a II-a (voi)
  • fâlfâiți
(să)
  • fâlfâiți
  • fâlfâiați
  • fâlfâirăți
  • fâlfâiserăți
  • fâlfâiseți
a III-a (ei, ele)
  • fâlfâie
(să)
  • fâlfâie
  • fâlfâiau
  • fâlfâi
  • fâlfâiseră
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fâlfăi
  • fâlfăire
  • fâlfăit
  • fâlfăitu‑
  • fâlfăind
  • fâlfăindu‑
singular plural
  • fâlfăie
  • fâlfăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fâlfăi
(să)
  • fâlfăi
  • fâlfăiam
  • fâlfăii
  • fâlfăisem
a II-a (tu)
  • fâlfăi
(să)
  • fâlfăi
  • fâlfăiai
  • fâlfăiși
  • fâlfăiseși
a III-a (el, ea)
  • fâlfăie
(să)
  • fâlfăie
  • fâlfăia
  • fâlfăi
  • fâlfăise
plural I (noi)
  • fâlfăim
(să)
  • fâlfăim
  • fâlfăiam
  • fâlfăirăm
  • fâlfăiserăm
  • fâlfăisem
a II-a (voi)
  • fâlfăiți
(să)
  • fâlfăiți
  • fâlfăiați
  • fâlfăirăți
  • fâlfăiserăți
  • fâlfăiseți
a III-a (ei, ele)
  • fâlfăie
(să)
  • fâlfăie
  • fâlfăiau
  • fâlfăi
  • fâlfăiseră
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fălfâi
  • fălfâire
  • fălfâit
  • fălfâitu‑
  • fălfâind
  • fălfâindu‑
singular plural
  • fălfâie
  • fălfâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fălfâi
(să)
  • fălfâi
  • fălfâiam
  • fălfâii
  • fălfâisem
a II-a (tu)
  • fălfâi
(să)
  • fălfâi
  • fălfâiai
  • fălfâiși
  • fălfâiseși
a III-a (el, ea)
  • fălfâie
(să)
  • fălfâie
  • fălfâia
  • fălfâi
  • fălfâise
plural I (noi)
  • fălfâim
(să)
  • fălfâim
  • fălfâiam
  • fălfâirăm
  • fălfâiserăm
  • fălfâisem
a II-a (voi)
  • fălfâiți
(să)
  • fălfâiți
  • fălfâiați
  • fălfâirăți
  • fălfâiserăți
  • fălfâiseți
a III-a (ei, ele)
  • fălfâie
(să)
  • fălfâie
  • fălfâiau
  • fălfâi
  • fălfâiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fâlfâi, fâlfâiverb

  • 1. intranzitiv unipersonal (Despre păsări) A da din aripi, producând zgomotul caracteristic care însoțește zborul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Din cînd în cînd saltă dintr-o brazdă neagră o ciocîrlie care fîlfîie pe deasupra noastră și țîrîie ușurel. SADOVEANU, O. A. II 116. DLRLC
    • format_quote Și fîlfîie deasupra-i, gonindu-se în roate, Cu-aripele-ostenite, un alb ș-un negru corb. EMINESCU, O. I 93. DLRLC
    • format_quote metaforic Și-i era sufletul luminat, căci încetase a fîlfîi în ființa lui fluturele negru al neliniștii. SADOVEANU, N. P. 61. DLRLC
    • format_quote metaforic Peste fruntea-i încinsă de lauri, Larg fîlfîit-a Aripa slavei. TOMA, C. V. 40. DLRLC
    • format_quote metaforic Neagră-n urmă-ți noaptea vine, Fîlfîind din aripi pline De mister. COȘBUC, P. I 220. DLRLC
  • 2. intranzitiv tranzitiv A (se) legăna, a flutura o pânză, un steag, o batistă etc. în bătaia vântului sau prin mișcarea mâinii. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Un steag fîlfîia întipărit pe cerul verde. CAMILAR, N. I 73. DLRLC
    • format_quote Pe luciul Dunării... Ian că se zărea plutind, Cu lopețile vîslind, Cu pînzele fîlfîind, Un caic mare, bogat. ALECSANDRI. P. P. 124. DLRLC
    • format_quote A sărit sprinten din mersul trenului, fîlfîindu-și pelerina bogată. GALAN, Z. R. 170. DLRLC
  • 3. intranzitiv unipersonal Despre flăcări: pâlpâi. DEX '09 DLRLC
    sinonime: pâlpâi
    • format_quote Pe pereți, în bezna rece, Fîlfîind ca o aripă, para focului se trece. VLAHUȚĂ, P. 62. DLRLC
    • format_quote Lampa fîlfîia lungă, ca și cînd ar fi vrut să ajungă tavanul. EMINESCU, N. 58. DLRLC
  • comentariu Prezent indicativ și: fâlfâiește. DLRLC
etimologie:
  • Fâl + f[âl] + sufix -âi. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.