O definiție pentru faida
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
faidá s.f. (ist.) Formă primitivă și brutală de exercitare a justiției la popoarele germanice din Evul Mediu, care prevedea obligativitatea vendetei. • / cf. germ. Fehde „conflict, diferend, dușmănie”.
Intrare: faida
faida substantiv feminin
| substantiv feminin (F165) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | — | — |
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||