fairplay [At: DEX / P: fer-plei / E: eg fairplay] 1 sn Acceptare loială a regulilor (în sport, afaceri etc.). 2 a Corect (1).

FAIRPLAY [FER-PLEI] s. n. acceptare loială a regulilor (într-un sport, în afaceri), joc cinstit. (< engl. fair-play)

FAIRPLAY [pr.: ferplei] n. și adjectival Acceptare loială a regulilor (într-un joc, într-un sport, în afaceri). Comportare ~. /Cuv. engl.

FAIR-PLAY s.n. (Liv.) Acceptare și respectare loială a regulilor (într-un joc, într-un sport, în afaceri). [Pron. fer-plei. / < engl. fair-play].

fair-play s. (anglicism) Acceptare loială a regulilor (într-un sport) ◊ „În marele fotbalist eu nu văd doar fenta vrăjită a lui S. M., vigoarea și fair-play-ul lui H., perspicacitatea și elanul lui B.C.” I.B. 12 IV 74 p. 3. ◊ „Rugbi și fair-play la Timișoara.” Sc. 29 IV 74 p. 3. ◊ „N. V., un tânăr ciclist, nu lipsit de valoare, este, din păcate, certat cu fair-play-ul.” I.B. 30 IV 74 p. 3 [pron. feăr-plei] (din engl. fair-play; Il. Constantinescu în LR 1/73 p. 29, Th. Hristea în LR 3/73 p. 186187, cu atestări din 1969, L. Seche în LR 2/75 p. 176; DEX, DN3)

!fairplay (engl.) [pron. ferpléi] (desp. fair-) s. n., art. fairplayul [pron. ferpleiul]

fairplay (angl.) [pron. ferplei] (fair-) s. n., art. fairplay-ul

FAIRPLAY s. v. sportivitate.

Fairplay (engl. „Joc deschis, franc”, cum s-ar zice pe românește: Cu cărțile pe față). Cuvîntul „fair” care în englezește are înțelesul de: corect, onest, cinstit, și-a însușit aici o nuanță în plus, și anume de lealitate, de cavalerism, de comportare sportivă. În acest spirit și-a făcut drum expresia „fairplay”. Se mai spune și: „A juca fair.”