falsificare sf [At: IORGA, L. I, 548 / V: (pop) ~își~ / Pl: ~cări / E: falsifica] 1 Contrafacere. 2 (Jur) Comitere de fals (18) Si: falsificație (2). 3 Denaturare a adevărului Si: falsificație (3).

FALSIFICARE, falsificări, s. f. Acțiunea de a falsifica; alterare, denaturare, contrafacere. Falsificarea realității, așezarea la temelia operei dramatice a unui conflict inventat fac ca întreaga piesă să devină nerealistă, artificială. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 300, 2/4. – Variantă: falșificare s. f.

FALSIFICARE s.f. Acțiunea de a falsifica și rezultatul ei; falsificație. [< falsifica].

falsificare f. 1. acțiunea de a falsifica; 2. lucru falsificat.

falșificare sf vz falsificare

*falsificațiúne f. (d. falsific). Acțiunea de a falsifica. – Și -áție, dar ob. -áre.

falsificare s. f., g.-d. art. falsificării; pl. falsificări

falsificare s. f., g.-d. art. falsificării; pl. falsificări

falsificare s. f., g.-d. art. falsificării; pl. falsificări

FALSIFICARE s. 1. (fam. și peior.) plastografiere. (~ semnăturii cuiva.) 2. (concr.) contrafacere, fals, falsificație, plăsmuire. (Acest document este o ~.) 3. măsluială, măsluire, măsluit. (~ alegerilor.) 4. v. denaturare.

FALSIFICARE s. 1. (fam. și peior.) plastografiere. (~ semnăturii cuiva.) 2. contrafacere, fals, falsificație, plăsmuire. (Acest document este o ~.) 3. măsluială, măsluire, măsluit. (~ alegerilor.) 4. alterare, deformare, denaturare, escamotare, mistificare, mistificație, răstălmăcire, (fig.) siluire. (~ sensului celor spuse de cineva.)

FALSIFICÁRE (< falsifica, după fr. falsification) s. f. Acțiunea de a falsifica. ◊ (Dr.) F. de monede sau de alte valori; f. de timbre, mprci sau bilete de transport; de valori străine; f. a instrumentelor oficiale de autentificare sau de marcare = infracțiuni constând în săvârșirea unor fapte de contrafacere, imitare, reproducere neautorizată etc. a bunurilor sau valorilor menționate, în vederea folosirii sau punerii lor în circulație.