17 definiții pentru falsitate

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FALSITATE s. f. 1. Caracterul a ceea ce este fals, mincinos, neautentic; lipsă de adevăr. 2. Atitudine, comportare fățarnică; ipocrizie, fățărnicie, prefăcătorie. [Var.: (pop.) falșitate s. f.] – Din it. falsità, lat. falsitas, -atis.

FALSITATE s. f. 1. Caracterul a ceea ce este fals, mincinos, neautentic; lipsă de adevăr. 2. Atitudine, comportare fățarnică; ipocrizie, fățărnicie, prefăcătorie. [Var.: (pop.) falșitate s. f.] – Din it. falsità, lat. falsitas, -atis.

falsitate sf [At: MAIORESCU, CR. I, 285 / V: (pop) ~lși~ / Pl: ~tăți / E: it falsita, lat falsitas, -atis] 1 Neconcordanță cu adevărul, cu realitatea. 2 Inexactitate. 3 Lipsă de fundament în argumentare. 4 Inautenticitate. 5 Lipsă de naturalețe. 6 Ipocrizie.

FALSITATE s. f. 1. Netemeinicie, lipsă de adevăr, minciună. S-a dovedit falsitatea afirmațiilor lui. 2. Atitudine fățarnică; ipocrizie, prefăcătorie, fățărnicie. Purtarea lui dovedește falsitate. – Variantă: falșitate s. f.

FALSITATE s.f. 1. Neadevăr, netemeinicie. 2. Fățărnicie, ipocrizie, prefăcătorie. [Var. falșitate s.f. / cf. lat. falsitas, it. falsità, fr. fausseté].

FALSITATE s. f. 1. lipsă de adevăr; netemeinicie. 2. atitudine, comportare fățarnică; ipocrizie, prefăcătorie. (< it. falsità, lat. falsitas)

FALSITATE f. 1) Caracter fals; însușirea de a fi fals. 2) Comportare lipsită de sinceritate; fățărnicie; ipocrizie; duplicitate. /<it. falsita, lat. falsitas, ~atis

falsitate f. 1. caracterul lucrului fals; 2. fig. prefacere fățarnică.

*falsitáte f. (lat. fálsitas, -átis). Caracteru de a fi fals: om de o mare falsitate.

FALȘITATE s. f. v. falsitate.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

falsitate s. f., g.-d. art. falsității

falsitate s. f., g.-d. art. falsității

falsitate s. f., g.-d. art. falsității

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FALSITATE s. 1. inexactitate, neadevăr, neexactitate, netemeinicie. (~ unei afirmații.) 2. v. ipocrizie.

FALSITATE s. 1. inexactitate, neadevăr, neexactitate, netemeinicie. (~ unei afirmații.) 2. duplicitate, fățărnicie, ipocrizie, minciună, perfidie, prefăcătorie, viclenie, vicleșug, (livr.) fariseism, machiavelism, tartuferie, tartufism, (rar și fam.) machiaverlîc, (înv.) fățărie, prefăcanie, prefăcătură, procleție, (fig.) iezuitism, mascaradă. (A fost demascată ~ lui.)

Intrare: falsitate
substantiv feminin (F117)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • falsitate
  • falsitatea
plural
genitiv-dativ singular
  • falsități
  • falsității
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F117)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • falșitate
  • falșitatea
plural
genitiv-dativ singular
  • falșități
  • falșității
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

falsitatesubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.