fanion sn [At: PĂTRĂȘCANU, S. A. 278 / P: ~ni-on / Pl: ~oane / E: fr fanion] Steguleț pentru semnalizări (în armată, în sport etc.).

FANION, fanioane, s. n. Steguleț care servește (mai ales în armată și la căile ferate) la diverse semnalizări. Intră șeful, cu chipiul pe cap, un fanion în mînă. SEBASTIAN, T. 188. Coloana... aliniată și în cadență cu ofițeri și drapel, cu fanioane și mitraliere. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 286. – Pronunțat: -ni-on.

FANION s.n. Steguleț folosit pentru semnalizare. [Pron. -ni-on. / < fr. fanion].

FANION s. n. steguleț pentru semnalizări optice, marcaje etc. (< fr. fanion)

FANION ~oane n. 1) Steag mic de formă triunghiulară, care servește drept indiciu de întâietate într-o competiție. ~ transmisibil. 2) Steag mic folosit pentru semnalizare; flamură. [Sil. -ni-on] /<fr. fanion

fanion n. steguleț, servind la aliniere.

*fanión n., pl. oane (fr. fanión, d. fanon, bucată de stofă pe care o poartă preuțiĭ catolicĭ la brațu stîng, lamă din gura baleneĭ, care vine d. vgerm. de sus fano, bucată de stofă, ngerm. fahne, steag, înrudit cu lat. pannus, bucată de stofă, zdreanță. V. gonfalonier). Steguleț care servește la alinierea trupelor saŭ ca semnal, dar în colo fără nicĭ o valoare. V. steag.

echipă-fanion s. f. (sport) Echipă de frunte ◊ „O.C. [...] un sportiv care luminează sufletele iubitorilor vechii echipe fanion a Ardealului – Universitatea Cluj.” Fl. 5 X 84 p. 24. ◊ „[...] fiind vorba de echipe fanion, eforturile trebuiau conjugate.” Fl. 20 I 89 p. 23; v. și I.B. 22 X 86 p. 7 (din echipă + fanion)

fanion (steguleț) (desp. -ni-on) s. n., pl. fanioane

fanion (steguleț) (-ni-on) s. n., pl. fanioane

fanion s. n. (sil. -ni-on), pl. fanioane

FANION s. steguleț. (~ de semnalizare.)

FANION s. steag. (~ de semnalizare.)