fasona vt [At: IONESCU, M. 687 / Pzi: ~nez / E: fr faconner] 1 A da unui obiect o anumită formă. 2 (Fig; rar) A modela caracterul, personalitatea etc. cuiva. 3-4 A efectua operațiile de fasonare (3-4).

*FASONA (-nez) vb. tr. 1 A da unui lucru forma, fasonul ce trebue să aibă ¶ 2 Fig. A forma încetul cu încetul spiritul [fr.].

FASONA, fasonez, vb. I. Tranz. 1. A da o anumită formă unui lucru. V. fason (1). Perfecționarea industriei indigene cere... a introduce progresele maeștrilor și a meșteșugurilor celor care fasonează mai iute materiile primare. I. IONESCU, M. 687. ◊ (Poetic) Dunărea roade, mănîncă malurile albiei sale, cuplează, fasonează, modifică forma scoarței pămîntului pe unde trece. BART, E. 124. 2. Fig. (Rar) A forma caracterul, personalitatea cuiva. Analizînd pe artist din punctul de vedere fiziologic, psihologic, moral etc., vom da de mediul înconjurător, care a fasonat pe artist. GHEREA, ST. CR. II 11.

FASONA vb. I. tr. 1. A da formă, fason unui lucru. 2. (Fig.) A modela caracterul cuiva. [< fr. façonner].

FASONA vb. tr. 1. a da o anumită formă unui lucru. ◊ a prelucra prin deformare plastică un material, în vederea realizării unui obiect de o anumită formă. 2. (fig.) a modela caracterul cuiva. (< fr. façonner)

A FASONA ~ez tranz. 1) (obiecte) A aduce în concordanță cu un fason; a face să capete (prin prelucrare) o anumită formă; a modela. 2) rar (caractere, firi, individualități etc.) A supune unei influențe dirijate (pentru a modifica); a modela. /<fr. façonner

fasonà v. 1. a da un fason, o formă particulară; 2. fig. a forma spiritul.

*fasonéz v. tr. (fr. façonner). Formez, daŭ formă elegantă, cĭoplesc.

fasona (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. fasonez, 3 fasonează; conj. prez. 1 sg. să fasonez, 3 să fasoneze

fasona (a ~) vb., ind. prez. 3 fasonează

fasona vb., ind. prez. 1 sg. fasonez, 3 sg. și pl. fasonează

fasonez.

FASONA vb. a forma, a modela, (înv. și pop.) a tipări. (A ~ un material.)

FASONA vb. a forma, a modela, (înv. și pop.) a tipări. (A ~ un material.)