fatal, ~ă a [At: EMINESCU, P. 114 / Pl: ~i, ~e / E: fr fatal] 1 Predestinat. 2 Inevitabil. 3 Care aduce nenorocire Si: fatidic (3), funest (1). 4 Care provoacă moartea Si: mortal. 5 Nefericit. 6 Care provoacă o atracție irezistibilă (și nefericită).

*FATAL adj. 1 Ursit, sortit, hotărît de soartă astfel încît să nu se poată schimba, să nu poată fi înlăturat ¶ 2 Care are urmări nenorocite, ce e de nenoroc: înainte de lua ~a hotărîre, arătase semne de mare neliniște CAR.; lovitură ~ă, lovitură care pricinuește moartea [fr.].

FATAL, -Ă, fatali, -e, adj. 1. Care are urmări nenorocite. Vei vedea cît de fatală-i dușmănia celorlalți Cînd deasupra lor talentul ți-a dat aripi să te-nalți. VLAHUȚĂ, O. A. 75. O, noapte fatală! O, noapte cumplită! ALEXANDRESCU, M. 40. ♦ Care pricinuiește moartea. După un fatal duel, A. Pușkin, poetul rus, a murit. NEGRUZZI, S. I 336. ♦ Nefericit, nenorocit. Sfîrșit fatal. 2. De neînlăturat, inevitabil. Lumea trecutului de prejudecăți... a ajuns la finele evoluției ei fatale, ca toate alcătuirile omenești. SADOVEANU, E. 18. Toate relele ce sînt într-un mod fatal legate de o mînă de pămînt... Mult mai mult îi vor atrage decît tot ce ai gîndit. EMINESCU, O. I 136.

FATAL, -Ă adj. 1. Care aduce nenorocire, moarte; funest. ♦ Nefericit, nenorocit. 2. Care nu se poate înlătura, inevitabil. [< fr. fatal, it. fatale, lat. fatalis].

FATAL, -Ă adj. 1. care aduce nenorocire, moarte; funest. ◊ nefericit, nenorocit. 2. care nu poate fi înlăturat. (< fr. fatal, lat. fatalis)

FATAL ~ă ( ~i, ~e) 1) Care are consecințe dezastruoase; cu urmări extrem de grave; nefast; funest. Eroare ~ă. 2) și adverbial Care urmează să se producă în mod obligatoriu; imposibil de evitat. /<fr. fatale, lat. fatalis

fatal a. 1. care trebue neapărat să se întâmple, de care nu se poate scăpa: termen fatal; 2. fig. funest, dezastros.

*fatál, -ă adj. (lat. fatalis, d. fatum, destin). Care trebuĭe să se întîmple inevitabil, de care nu poțĭ scăpa: termin fatal. Fig. Funest, nenorocit: ambițiune fatală. Care termină (ucide): lovitură fatală. Adv. În mod fatal.

fatal adj. m., pl. fatali; f. fatală, pl. fatale

fatal adj. m., pl. fatali; f. fatală, pl. fatale

fatal adj. m., pl. fatali; f. sg. fatală, pl. fatale

FATAL adj., adv. 1. adj. v. funest. 2. adj. v. dezastruos. 3. adj. v. inevitabil. 4. adv. v. inevitabil.

FATAL adj., adv. 1. adj. funest, nefast, sinistru, sumbru, (pop.) pocit. (O presimțire ~.) 2. adj. catastrofal, dezastruos, funest, nefericit, nenorocit, tragic. (Un deznodămînt ~.) 3. adj. inevitabil, (rar) neapărat, neevitabil. (În mod ~ vei ajunge acolo.) 4. adv. fatalmente, inevitabil, (rar) necesarmente. (~ trebuia să se întîmple.)