FAVORIZA, favorizez, vb. I. Tranz. 1. A fi favorabil, prielnic, a înlesni ivirea unui eveniment, desfășurarea sau realizarea unei acțiuni etc.; a avantaja. 2. A acorda cuiva un avantaj; a acorda favoruri în mod abuziv și nemeritat. – Din fr. favoriser.

favoriza vt [At: NEGRUZZI, S. I, 288 / Pzi: ~zez / E: fr favoriser] 1 A acorda favoruri în mod abuziv și nemeritat. 2 A avantaja (2). 3 A contribui la ivirea unui eveniment, la desfășurarea unei acțiuni Si: a facilita.

*FAVORIZA (-izez) vb. tr. 1 A sprijini, a ocroti, a proteja, a părtini pe cineva, acordîndu-i favoarea sa, arătîndu-i multă bunăvoință ¶ 2 A fi priincios, a-i fi într’ajutor, a ajuta [fr.].

FAVORIZA, favorizez, vb. I. Tranz. 1. A fi favorabil, prielnic, a înlesni ivirea unui eveniment, desfășurarea sau realizarea unei acțiuni etc., a avantaja. 2. A acorda cuiva un avantaj cu preferință față de alții; a acorda favoruri în mod abuziv și nemeritat. – Din fr. favoriser.

FAVORIZA, favorizez, vb. I. Tranz. 1. (Despre fenomene, evenimente, acțiuni etc.) A fi favorabil, a fi prielnic, a înlesni. Lumina, căldura și umezeala favorizează creșterea plantelor. ▭ Activistul pe tărîmul științei, învățămîntului, culturii poate avea o orientare justă în activitatea sa numai situîndu-se hotărît pe poziția ideologiei clasei muncitoare, numai călăuzindu-se fără rezerve după principiile materialismului dialectic și istoric, aceasta fiind unica poziție care favorizează progresul științei și culturii. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 339, 1/1. Această robie [a gloatelor] nu putu însă fi complectă decît prea tîrziu, din pricina turburărilor țării care favorizau oarecît pe țărani, dîndu-le prilej a rătăci dintr-o parte a țării într-alta și operînd astfel o adeasă strămutare în stări. BĂLCESCU, O. I 139. 2. (Despre persoane sau colectivități) A sprijini, a da concurs, a ocroti (uneori în mod abuziv). Cîte vițiuri s-au strecurat în frumoasa noastră țară subt ocrotirea unui guvern... care favoriza patimile! NEGRUZZI, S. I 288.

FAVORIZA vb. I. tr. 1. A fi favorabil, prielnic (față de cineva sau de ceva); a înlesni. 2. A acorda (cuiva) o favoare, a sprijini pe cineva (uneori abuziv). [Cf. fr. favoriser].

FAVORIZA vb. tr. 1. a fi favorabil (față de cineva sau de ceva). 2. a acorda (cuiva) o favoare, a sprijini (abuziv) pe cineva. (< fr. favoriser)

A FAVORIZA ~ez tranz. 1) (acțiuni, fenomene, evenimente etc.) A înlesni, creând condiții favorabile. 2) (persoane) A susține în mod abuziv, acordând favoruri (adesea nemotivat și în detrimentul altora); a părtini; a avantaja; a privilegia; a proteja. /<fr. favoriser

favorizà v. 1. a trata cu o bunăvoință particulară, a protege; 2. a secunda, a fi favorabil: noaptea favoriză fuga lor.

*favorizéz v. tr. (f. favoare, fr. favoriser). Tratez favorabil. Acord preferență. Ajut: noaptea ĭ-a favorizat fuga.

favoriza (a ~) vb., ind. prez. 1 favorizez, 3 favorizează; conj. prez. 1 să favorizez, 3 să favorizeze

favoriza (a ~) vb., ind. prez. 3 favorizează

favoriza vb., ind. prez. 1 sg. favorizez, 3 sg. și pl. favorizează

FAVORIZA vb. 1. v. ușura. 2. a ajuta, a avantaja, a sluji. (Norocul, întâmplarea l-a ~.) 3. a proteja, (înv.) a prii. (Să iubim până ce Amor ne ~.) 4. v. părtini.

FAVORIZA vb. 1. a facilita, a înlesni, a ușura. (A ~ producerea unui fenomen.) 2. a ajuta, a avantaja, a sluji. (Norocul, întîmplarea l-a ~.) 3. a proteja, (înv.) a prii. (Să iubim pînă ce Amor ne ~.) 4. a avantaja, a părtini, a privilegia, a proteja, (înv. și reg.) a pristăni, (înv.) a fățărnici. (Arbitrul l-a ~.)

A favoriza ≠ a defavoriza