felibru sm [At: DA / Pl: ~ri / E: fr félibre] Membru al unei grupări literare din sudul Franței, care milita pentru dezvoltarea limbii și literaturii provensale.

*FELIBRU sm. Nume ce-și dau poeții provensali moderni ce scriu în dialect [fr.].

FELIBRU s.m. Poet sau prozator aparținînd școlii literare constituite de Mistral în Provence. [< fr. félibre].

FELIBRU s. m. poet sau prozator aparținând școlii literare constituite de Mistral în Provence. (< fr. félibre)

*felíbru m. (fr. félibre, d. pv. felibre, care vine d. sp. feligrés, enoriaș, lat. filius ecclesiae, fiu bisericiĭ). Nume pe care și l-aŭ dat poețiĭ provențalĭ din școala luĭ Roumanille și Mistral.

felibru (desp. -li-bru) s. m., art. felibrul; pl. felibri, art. felibrii

felibru (-li-bru) s. m., art. felibrul; pl. felibri, art. felibrii

felibru s. m. (sil. -bru), art. felibrul; pl. felibri, art. felibrii

FELÍBRI (< fr.) s. m. pl. Membrii unei grupări literaredin S Franței, întemeiate în 1854 de F. Mistral ș.a., cu scopul dezvoltării, literaturii și tradițiilor provensale. În anul 1879, Societatea F. a decernat lui V. Alecsandri premiul pentru „Cântecul gintei latine”.