opțiuni
  • info

9 definiții pentru ferit (adj.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FERIT, -Ă, feriți, -te, adj. Pus, aflat la adăpost; p. ext. (despre locuri, regiuni etc.) puțin cunoscut, izolat, ascuns. ♦ (Despre ochi, privire) Care ezită să privească pe interlocutor în față. – V. feri.

ferit1, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. 5/1 / Pl: ~iți, / E: feri] 1 Pus la adăpost. 2 Apărat de un pericol. 3 Ocrotit. 4 (Pex; d. locuri, regiuni etc.) Puțin cunoscut Si: ascuns, izolat, tăinuit. 5 (D. ochi, privire) Care ezită să privească interlocutorul în față.

FERIT, -Ă, feriți, -te, adj. Pus, aflat la adăpost; p. ext. (despre locuri, regiuni etc.) puțin cunoscut, izolat, tăinuit, ascuns. ♦ (Despre ochi, privire) Care ezită să privească pe interlocutor în față. – V. feri.

FERIT2, -Ă, feriți, -te, adj. Pus sau aflat la adăpost; p. ext. puțin cunoscut, tăinuit, ascuns. Unii plănuiau să se dea afund... prin văile ferite. GALACTION, O. I 277. Țineam [oglinda] strînsă la piept, ferită de lumini. ANGHEL, PR. 8. Locul e ferit și iepele au ce paște. CREANGĂ, P. 128. ♦ (Despre ochi) Care nu privește în față pe interlocutor, care are o căutătură piezișă. Copila întoarse puțin fruntea, cu ochii feriți. SADOVEANU, M. C. 152.

FERIT1 ~tă (~ți, ~te) 1) v. A FERI. 2) Care este ascuns de ochii lumii; tainic. /v. a feri

ferit a. adăpostit, păzit.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+ferit1 (ferire) s. n.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FERIT adj. 1. v. adăpostit. 2. v. dosnic. 3. v. furiș.

FERIT adj. 1. adăpostit, apărat, ocrotit, păzit, protejat, sigur, (înv.) scutit. (Un loc mai ~.) 2. ascuns, dosit, dosnic, izolat, lăturalnic, retras, singuratic, tainic, tăinuit, (rar) lăturaș, (înv. și reg.) săcret, (reg.) lăturiș. (În ungherul cel mai ~.) 3. ascuns, furiș, furișat. (O sărutare ~.)

Intrare: ferit (adj.)
ferit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ferit
  • feritul
  • feritu‑
  • ferită
  • ferita
plural
  • feriți
  • feriții
  • ferite
  • feritele
genitiv-dativ singular
  • ferit
  • feritului
  • ferite
  • feritei
plural
  • feriți
  • feriților
  • ferite
  • feritelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ferit, ferităadjectiv

  • 1. Pus, aflat la adăpost. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: adăpostit dosnic furiș
    • format_quote Unii plănuiau să se dea afund... prin văile ferite. GALACTION, O. I 277. DLRLC
    • format_quote Țineam [oglinda] strînsă la piept, ferită de lumini. ANGHEL, PR. 8. DLRLC
    • format_quote Locul e ferit și iepele au ce paște. CREANGĂ, P. 128. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune (Despre locuri, regiuni etc.) Puțin cunoscut. DEX '09 DLRLC NODEX
      sinonime: ascuns izolat tainic tăinuit
    • 1.2. (Despre ochi, privire) Care ezită să privească pe interlocutor în față. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Copila întoarse puțin fruntea, cu ochii feriți. SADOVEANU, M. C. 152. DLRLC
etimologie:
  • vezi feri DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.