FIERBE, fierb, vb. III. 1. Intranz. și tranz. A trece sau a face să treacă (un lichid) în stare de vapori, prin formarea, sub acțiunea căldurii, în întreaga masă a lichidului, a unor bule de vapori care se ridică la suprafață. ◊ Intranz. (Subiectul e vasul în care clocotește un lichid) Ceainicul fierbe. ◊ Expr. (Intranz.) A se amesteca (sau a umbla, a-și băga nasul) unde nu-i fierbe oala = a interveni acolo unde nu are ce căuta, în probleme care nu-l privesc. ♦ Intranz. (Despre unele lichide și amestecuri) A fi în stare de efervescență (din cauza fermentării). ♦ Intranz. Fig. (Despre apa unui râu, a unei mări etc.) A se agita puternic, a face valuri mari și zgomotoase. 2. Intranz. (Despre alimente) A fi introdus într-un lichid care fierbe (1), pentru a deveni bun de mâncat. ♦ Tranz. A supune un corp acțiunii fierberii apei. Fierb rufele. 3. Intranz. Fig. (Despre oameni) A fi cuprins de o mare frământare, a fi în tensiune, a fi agitat. ♦ Tranz. A necăji, a chinui pe cineva, a ține pe cineva într-o stare de agitație, de tensiune. ♦ Tranz. (Rar) A pune la cale, a pregăti în mod febril (și în ascuns) o acțiune (reprobabilă); a coace. 4. Intranz. Fig. (Despre spații din natură) A vui, a răsuna, a clocoti de zgomot. [Perf. s.fiersei, part. fiert] – Lat. fervere.

fierbe [At: PALIA (1582), ap. CP. 158 / S și: (înv) fer~ / Pzi: fierb / Ps: ~rsei, (înv) ~bui, (Ban; înv) ~rș(u), (reg) ~bsei Pt: fiert / E: ml fervere] 1-2 vti A trece sau a face să treacă (un lichid) în stare de vapori, prin formarea, sub acțiunea căldurii, în întreaga masă a lichidului, a unor bule de vapori care se ridică la suprafață Cf a clocoti. 3 vi (D. un vas) A conține un lichid care fierbe (1). 4 vt (Îe) A se amesteca (sau a umbla, a-și băga nasul) unde nu-i ~ oala A interveni acolo unde nu are ce căuta, în probleme care nu-l privesc. 5 vi (Reg; d. gunoi) A fumega. 6 vi (D. unele lichide și amestecuri) A fi în stare de efervescență (din cauza fermentării) Cf a dospi. 7 vi (Fig; d. apa unui râu, a unei mări etc.) A se agita puternic, cu valuri mari și zgomotoase. 8 vi (Fig; d. spații din natură) A vui. 9 vi (înv) A forfoti. 10 vi (D. alimente) A se afla într-un lichid care fierbe (1), pentru a deveni bun de mâncat. 11 vt (Îvp) A găti o mâncare (prin fierberea alimentelor). 12 vt A supune un corp acțiunii fierberii apei. 13 vt (Spc; d. rufe) A dezinfecta rufele prin fierbere. 14 vt (Spc; d. fier) A alipi prin lovituri de ciocan două bucăți de fier, după ce au fost înroșite în foc. 15 vi (Fig; d. oameni) A fi cuprins de o mare frământare. 16 vt (Fig) A necăji pe cineva. 17 vt (Fig) A chinui pe cineva. 18 vt (Pop; c. i. un dans, un cântec) A executa cu foc, din toată inima. 19 vt (Rar; fig) A pregăti în mod febril (și în ascuns) o acțiune (reprobabilă) Si: a coace, a pune la cale.

FIERBE (fierb) I. vb. intr. 1 A face bășici sub acțiunea focului, (vorb. de un lichid): apa fierbe la o sută de grade; Fig.: aerul fierbe de zăpușeală VLAH.; fierbe sîngele în mine de necaz; proverb: nu te amesteca sau nu-ți băga lingura (sau nasul unde nu-ți fierbe oala, nu te amesteca unde nu ești chemat, unde nu ți-e treaba; proverb: a ~ tot într’o oală a fi la fel, de aceeași teapă: zeii cei buni ca și cei nebuni, toți fierbeau într’o oală ISP.; proverb: la omul cu noroc, fierbe oala fără foc, toate-i izbutesc aceluia ce are noroc; proverb: ~ pe cineva fără apă (sau în oală seacă), a-i face multe necazuri, a-l chinui amar; proverb: tot două oale-mi fierb, una seacă și alta goală, duc o viață ticăloasă, fiind lipsit de toate, o duc rău de tot ¶ 2 A fermenta (vorb. de vin) ¶ 3 Fig. A fi într’o mare agitațiune sufletească: fierbea lumea, că bolnavei îi era totdeauna mai rău cînd înnopta CAR.; fierbea satul întreg după ce auzise întîmplarea asta RET. ¶ 4 Fig. A fi aprins: Sinan, fierbînd de mînie, își ridică grosul armatei și trece podul VLAH.. II. vb. tr. 1 A face să fiarbă: ~ apa, laptele ¶ 2 A pune să fiarbă cu leșie: ~ rufele ¶ 3 Fig. A face să fiarbă de mînie: nu știi cum mă fierbe el pe mine de două săptămîni CAR [lat. fĕrvĕre].

FIERBE, fierb, vb. III. 1. Intranz. și tranz. A trece sau a face să treacă (un lichid) în stare de vapori, prin formarea, sub acțiunea căldurii, în întreaga masă a lichidului, a unor bule de vapori care se ridică la suprafață. ◊ Intranz. (Subiectul e vasul în care clocotește un lichid) Ceainicul fierbe. ◊ Expr. (Intranz.) A se amesteca (sau a umbla, a-și băga nasul) unde nu-i fierbe oala = a interveni acolo unde nu are ce căuta, în probleme care nu-l privesc. ♦ Intranz. (Despre unele lichide și amestecuri) A fi în stare de efervescență (din cauza fermentării). ♦ Intranz. Fig. (Despre apa unui râu, a unei mări etc.) A se agita puternic, a face valuri mari și zgomotoase. 2. Intranz. (Despre alimente) A se afla introdus într-un lichid care fierbe (1), pentru a deveni bun de mâncat. ♦ Tranz. A supune un corp acțiunii fierberii apei. Fierb rufele. 3. Intranz. Fig. (Despre oameni) A fi cuprins de o mare frământare, a fi în tensiune, a fi agitat. ♦ Tranz. A necăji, a chinui pe cineva, a ține pe cineva într-o stare de agitație, de tensiune. ♦ Tranz. (Rar) A pune la cale, a pregăti în mod febril (și în ascuns) o acțiune (reprobabilă); a coace. 4. Intranz. Fig. (Despre spații din natură) A vui, a răsuna, a clocoti de zgomot. [Perf. s. fiersei, part. fiert] – Lat. fervere.

FIERBE, fierb, vb. III. 1. Intranz. (Despre un lichid) A trece în stare de vapori, prin clocotire în toată masa, sub acțiunea căldurii. V. clocoti. Apa fierbe la 100° Celsius, la presiunea atmosferică normală. (Tranz.) Am fiert bine laptele. ◊ (Subiectul e vasul în care fierbe un lichid) Samovarul fierbe. ◊ Expr. Nu-ți băga nasul (sau mîna) unde nu-ți fierbe oala = nu te amesteca în lucruri care nu te privesc. A se amesteca unde nu-i fierbe oala v. amesteca. ♦ Fig. (Despre apa unui rîu, a unei mări etc.) A se agita puternic, a face valuri. În jurul clădirii negre, fierbeau apele spumegînd. SADOVEANU, O. I 406. Marea luă o culoare mai întunecată; se încreți și începu a fierbe. BOLINTINEANU, O. 270. Și valuri peste valuri s-azvîrl spumegătoare, Se sparg țișnind în aer și fierb scoțînd scîntei. ALECSANDRI, P. II 136. 2. Intranz. (Despre mîncări, alimente etc.) A fi supus acțiunii de fierbere a apei (sau a altui lichid) în care e pus pentru a fi preparat. Pune carnea la fiert. ▭ În cetate-aici erau... toți străjerii și așteptau... Chisălița să le fiarbă. COȘBUC, P. I 326. Lasă bucatele la foc să fiarbă. CREANGĂ, P. 30. ◊ Expr. A fierbe toți într-o oală v. oală. ♦ Tranz. A prepara, a găti (un aliment) prin fierberea lichidului în care e pus. Fierb cartofi. ▭ Culege o poală de somnoroasă pe care o fierbe... cu o vadră de lapte dulce. CREANGĂ, P. 214. ♦ Tranz. A supune un corp acțiunii fierberii apei, în anumite scopuri. Am fiert rufele. 3. Intranz. Fig. (Despre oameni) A fi cuprins de un sentiment puternic, de o pasiune; a fi agitat, a fi într-o stare de mare frămîntare. Își aduse aminte de cealaltă obrăznicie, suferită în cursul dimineții din partea prințului. Acum fierbea de rușine și de furie. DUMITRIU, N. 33. Fierbeam de nemulțumire, căci mi-era penibil să aud vorbindu-se cu atîta ușurință despre tata. CAMIL PETRESCU, U. N. 28. Eu trăgeam cu coada ochiului... fierbeam în mine, dar nu vream să spui cucoanelor. CARAGIALE, O. I 46. ◊ (Cu inversarea construcției) Urmase să fiarbă în ea necazul împotriva omului. DUMITRIU, N. 47. În glasul lui sălbatic fierbea mînia. SADOVEANU, O. I 304. ♦ (Despre sîngele oamenilor) A clocoti, a se înfierbînta din cauza unui sentiment puternic, a unei pasiuni etc. Tomșa tresări cu sîngele fierbînd în vine. SADOVEANU, O. VII 11. Sîngele Mușatinilor n-are astîmpăr, fierbe, năvălește ca haiturile de la munte. DELAVRANCEA, A. 99. ♦ Tranz. (Complementul indică o persoană) A frămînta, a necăji, a chinui. Uite-așa mă fierbe de-un ceas! REBREANU, R. I 193. O fierbe ciuda pe urîta, Că-s mai frumoasă decît ea. COȘBUC, P. I 129. Nu știi cum mă fierbe el pe mine de două săptămîni de zile? CARAGIALE, O. I 45. ◊ Expr. A fierbe (pe cineva) fără apă v. apă. ♦ Tranz. (Rar; cu privire la acțiuni) A pune la cale, a pregăti prin mari agitații. (Refl. pas.) La 1857, pe cînd se fierbea Unirea în Iași... Kogălniceanu și alții au găsit cu cale să cheme la adunare și cîțiva țărani. CREANGĂ, A. 161. 4. Intranz. Fig. (Despre văzduh, despre o întindere etc.) A vui, a răsuna, a clocoti de zgomot. În pulberea lunii cîntecul se înălța înmulțit parcă, – împrejurimile fierbeau, și în răstimpurile de tăcere, de departe se auzeau ca răspunsuri, în hugeaguri și livezi, alte cîntece de privighetori. SADOVEANU, O. VI 331. Fierbea văzduhul ca un iad De boambe, de șrapnele. ALECSANDRI, P. III 441. 5. Intranz. (Despre unele lichide și amestecuri) A fi în stare de efervescență (din cauza fermentării). Vinul aspriu fierbea, cînd țîșnea în cofe. SADOVEANU, O. I 69. Nevastă, du-te, adă Vin de cel ce fierbe-n cadă. ALECSANDRI, P. P. 131. 6. Tranz. Fig. (Cu privire la dansuri, jocuri, cîntece etc.) A executa cu foc, din toată inima. Prinzînd moș Bodrîngă la inimă, să nu înceapă a cînta din fluier o corăbiască de cele frămîntate în loc?... Și așa o fierbeam de tare, de nu ne ajungea casa. CREANGĂ, A. 98. Pe tot drumul, ca să uite de aleanu de acasă... au pe cîte unul ce le fierbe din fluier cîntece de jele, mai rar de joc. ȘEZ. IV 17. – Forme gramaticale: perf. s. fiersei, part. fiert.

A FIERBE fierb intranz. 1) (despre lichide) A se agita sub acțiunea căldurii; a clocoti. Apa fierbe. 2) (despre alimente) A fi în proces de trecere la starea comestibilă sub acțiunea temperaturii înalte. 3) (despre substanțe lichide sau amestecuri) A fi în proces de transformare sub acțiunea fermenților; a fermenta; a dospi. Mustul fierbe. 4) fig. (despre persoane) A fi cuprins de agitație; a se agita. 5) (despre spații) A se umple de zgomote; a vui; a clocoti; a răsuna. Valea fierbe. [Sil. fier-be] /<lat. fervere

fierbe v. 1. a face bășici sub acțiunea căldurei sau a fermentațiunii: apa fierbe la 100 de grade; 2. a coace într’un lichid; 3. fig. a fi într’o agitațiune violentă: a fierbe de mânie. [Lat. FERVERE].

FIERT I. adj. 1 p. FIERBE: apă fiartă ¶ ¶ NEFIERT ¶ 2 Fig. O făcuși fiartă, n’ai izbutit, ai scrîntit-o, ai stricat treaba. II. sbst. Faptul de a fierbe, fierbere: se pricepea și ea puțin la ~ul dulceții GRIG..

ferb, fert, a férbe (est) și fĭe- (vest) v. intr. (lat. fĕrvo, férvere și fĕrveo, -ére, id.; it. férvere, sp. hervir, pg. ferver. – Ferseĭ; fersesem. V. ferment). Îs în ebulițiune: apa ferbe la 100 de grade de căldură. Se zice despre alimentele preparate pin ferbere: niște fasole ferbea la foc. Fermentez, clocotesc din cauza microbilor: vinu ferbe. Fig. A clocoti, a fi într’o mare agitațiune: a ferbe de mînie. V. tr. Pun să fearbă, fac să fearbă: a ferbe apa. Prepar pin ferbere: a ferbe un ou.

fierbe (a ~) (desp. fier-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fierb, 3 sg. fierbe, perf. s. 1 sg. fiersei, 1 pl. fierserăm, m.m.c.p. 1 pl. fierseserăm; conj. prez. 1 sg. să fierb, 3 să fiarbă; imper. 2 sg. afirm. intranz. fierbi / tranz. fierbe (Fierbe-l! Fierbe-i ceaiul!); ger. fierbând; part. fiert

fierbe (a ~) (fier-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fierb, perf. s. 1 sg. fiersei, 1 pl. fierserăm; conj. prez. 3 să fiarbă; part. fiert

fierbe vb. (sil. fier-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fierb, perf. s. 1 sg. fiersei, 1 pl. fierserăm; conj. prez. 3 sg. și pl. fiarbă; part. fiert

fierbe

fierb.

FIERBE vb. 1. v. clocoti. 2. (Transilv.) v. coace. 3. a coace, a opări. (~ firele de tort.)

FIERBE vb. 1. a clocoti, (rar) a colcăi, (pop.) a unda, (înv.) a undeza. (Apa ~ pe plită.) 2. (Transilv.) a coace. (A ~ un ou.) 3. a coace, a opări. (~ firele de tort.)

fierbe (fierb, fiert), vb. – 1. A trece un lichid în stare de vapori sub acțiunea căldurii. – 2. A coace. – 3. A clocoti, a face bășici. – 4. A mișuna, a forfoti. – 5. A fermenta, a se altera. – 6. A se tulbura, a se chinui, a se neliniști. – Mr. h’erbu, h’erșu, h’ertu, megl. ierb, ierș, iert. Lat. fĕrvĕre (Pușcariu 607; Candrea-Dens., 586; REW 3265; DAR), cf. it. fervere, sp. hervir (gal. ferber), port. ferver. Der. fierbătoare, s. f. (fierbere; loc la stînă unde se fierbe laptele); fierbător, s. n. (ceaun pentru fiert); fiert, adj. (fiert; copt; deprimat; ratat); fiertoare, s. f. (fierbere); fiertură, s. f. (fel de mîncare; supă), cuvînt pe care Meyer, Alb. St., IV, 92, îl derivă în mod inutil de la un lat. *fertura; nefiert, adj. (care nu este bine fiert, crud). Cf. fierbinte.

FIÉRBE vb. III. În gastronomie, mod de a prepara un aliment într-un lichid (apă, zeamă, supă) care fierbe; în expr. a fierbe la foc mic, la foc potrivit sau la foc puternic; a fierbe în clocot = într-un lichid care face valuri; a fierbe fără clocot = a poșa; a fierbe înăbușit = cu puțin lichid, în vas cu capac; a fierbe în aburi = într-o oală specială cu grătar sau sub presiune, fără ca alimentul să fie imersat în lichid.

a fierbe în suc propriu expr. a fi măcinat de griji și incertitudini.

a fierbe mălaiul expr. a-și cheltui banii.

a fierbe tărâța (într-o femeie) expr. (er.) a fi excitată, a dori să facă dragoste.

a se amesteca / a se băga acolo unde nu-i fierbe oala expr. (pop.) a interveni nepoftit în discuție sau în soluționarea unei chestiuni