fioros, ~oasă [At: BĂLCESCU, M. V. 338 / P: fi-o~ / Pl: ~oși, ~oase / E: fior¹ + -os] 1 a Care inspiră groază Si: groaznic, îngrozitor, înspăimântător. 2 av În mod înspăimântător Si: îngrozitor.

FIOROS, -OASA, fioroși, -oase, adj. Care inspiră spaimă, frică, groază; înspăimîntător, groaznic, îngrozitor. Din cotul Colbului intrăm în strîmtoarea fioroasă de la chei-gherdapurile Bistriței. VLAHUȚĂ, O. A. 415. Cu sîngele rece al său, împlîntă fierul în coastele fiorosului animal. BOLINTINEANU, O. 331. Ș-acea dalbă de moșie Toată-n veci a ta să fie, Cînd prin tine-o fi scăpată... De un zîmbru fioros Care-o calcă-n sus și-n gios! ALECSANDRI, P. P. 166. ◊ Fig. Deznădejde fioroasă, strălucitu-mi-ai pe frunte. MACEDONSKI, O. I 94. ◊ (Adverbial) Mai privește o dată fioros în juru-i, apoi își leapădă mantaua. VLAHUȚĂ. O. A. 215. Clocotesc fierbînd deasupra tunetele fioros. NEGRUZZI, S. II 7. (Legat de un adjectiv sau de un alt adverb prin prep. «de», exprimă ideea superlativului) Ah, ce fioros de dulce de pe buza ta cuvîntu-i! EMINESCU, O. I 154. ♦ (Învechit, rar) Care dă fiori, care înfioară. Subt degetele tale, în sunete-argintoase Clavirul cînd răsună... Deștepți în al meu suflet acorduri fioroase. ALEXANDRESCU, M. 127. – Pronunțat: fi-o-

FIOROS¹ adv. 1) În mod îngrozitor; groaznic. 2) rar (urmat de prepoziția de atribuie adjectivului postpus valoare de superlativ absolut). e ~ de frumos. [Sil. fi-o-] /fior + suf. ~os

FIOROS² ~oasă (~oși, ~oase) 1) Care provoacă fiori. Priveliște ~oasă. 2) Care insuflă spaimă; îngrozitor; înspăimântător. [Sil. fi-o-] /fior + suf. ~os

fioros a. ce însuflă fiori, îngrozitor: noapte fioroasă.

fiorós, -oásă adj. (d. fior). Care-țĭ însuflă fiorĭ: o noapte fioroasă. Adv. Inspirînd fiorĭ: leu mugea fioros.

feros¹, ~oasă a [At: LTR / Pl: ~oși, ~oase / E: fr ferreux] 1 (D. substanțe) Care are în compoziția sa fier bivalent. 2 (D. materiale) Care conține fier.

1) ferós și fĭerós adj. Cuv. inexistent și de răŭ gust fabricat de cărturarĭ îld. feroce și fioros.

fioros (desp. fi-o-) adj. m., pl. fioroși; f. fioroasă, pl. fioroase

fioros (fi-o-) adj. m., pl. fioroși; f. fioroasă, pl. fioroase

fioros adj. m. (sil. fi-o-), pl. fioroși; f. sg. fioroasă, pl. fioroase

FIOROS adj., adv. 1. adj., adv. v. rău. 2. adj. v. îngrozitor. 3. adj. v. bestial. 4. adj. v. atroce.

FIOROS adj., adv. 1. adj., adv. aprig, aspru, barbar, brutal, cîinos, crîncen, crud, crunt, cumplit, feroce, hain, inuman, necruțător, neiertător, neîmblînzit, neînduplecat, neîndurat, neîndurător, nemilos, neomenos, neuman, rău, sălbatic, sîngeros, violent, (livr.) sanguinar, (înv. și pop.) năsilnic, (înv. și reg.) tare, (reg.) pogan, (Mold. și Bucov.) avan, hapsîn, (înv.) jestoc, neomenit, sanguinic, sălbăticos, sireap, (fig.) dur, negru. (Om ~; se poartă ~.) 2. adj. cumplit, cutremurător, groaznic, grozav, înfiorător, înfricoșător, îngrozitor, înspăimîntător, macabru, monstruos, oribil, sîngeros, teribil, zguduitor, (livr.) abominabil, terifiant, terific, (înv. și pop.) rău. (O crimă ~.) 3. adj. animalic, bestial, feroce, sălbatic. (O comportare ~.) 4. adj. atroce, crunt, cumplit, groaznic, grozav, înfiorător, înfricoșător, îngrozitor, înspăimîntător, teribil. (O durere abdominală ~.)