FIRIDĂ, firide, s. f. Adâncitură de forma unei ferestre oarbe prevăzută într-un zid, în peretele unei sobe etc., cu scop utilitar sau decorativ; p. ext. deschizătură îngustă într-un zid. – Din bg. firida.

firidă sf [At: ȘEZ. 186 / V: hi~, chi~ / Pl: ~de / E: bg фирида] 1 Adâncitură de forma unei ferestre oarbe lăsată într-un zid, în peretele unei sobe etc., cu scop utilitar sau decorativ Si: (reg) cotlon (7), ocniță. 2 (Pex) Deschizătură îngustă într-un zid. 3 (Reg) Spațiul liber dintre corpurile unei sobe. 4 (Reg) Cotlon (6). 5 (Reg; îf hiridă) Cutie fixată într-o ladă, în care se pun lucruri scumpe, bijuterii.

FIRIDĂ (pl. -de) sf. 💒 1 Adîncătură, scobitură dreptunghiulară făcută într’un zid, ca o fereastră oarbă, și care servește ca loc pentru o statuie sau altă figură sculptată, mai adesea însă ca dulăpior fără uși pentru pus oale sau alte vase: se vedea săpat într’o ~ vulturul țării ODOB.; monștri ce te privesc amenințători din firidele lor negre VLAH. ¶ 2 Spațiul lăsat între stîlpii sau trupurile unei sobe: în această ~ pun sătenii multe lucruri ca să se usuce MAN.; aruncîndu-și pălăria în firida sobei DLVR. [ngr.].

FIRIDĂ, firide, s. f. Adâncitură de forma unei ferestre oarbe lăsată într-un zid, în peretele unei sobe etc., cu scop utilitar sau decorativ; p. ext. deschizătură îngustă într-un zid. – Din bg. firida.

FIRIDĂ, firide, s. f. Adîncitură lăsată anume în peretele unei case sau al unei sobe și în care se așază diferite obiecte; ocniță; p. ext. deschizătură îngustă într-un zid. Cînd a bătut iarăși de trei ori clopotul în dungă, s-a arătat un crainic în firida clopotniței care da spre tîrg și a răcnit cu glas înalt. SADOVEANU, N. P. 384. Una din aceste firide improvizate era pe partea dreaptă, pe acolo pe unde trotuarul e mai umblat de lume. ANGHEL, PR. 51. Luă lampa și o puse pe firida ferestrei, care da în gang. CARAGIALE, O. I 291. ◊ Fig. Și-a pus atunci regina să-l ucidă Cu pompă mare, pentru-atîta vină; Dar astăzi într-a vremilor firidă N-a mai rămas cenușă de regină. D. BOTEZ, P. O. 101.

FIRIDĂ, firide, s. f. Adîncitură lăsată în zid sau în peretele unei sobe și în care se pot pune diferite obiecte; ocniță; p. ext. deschizătură îngustă într-un zid. – Bg. firida (< ngr.).

FIRIDĂ ~e f. Cavitate arcuită în partea superioară a unui perete, făcută în scop decorativ sau utilitar. /<bulg. firida

firidă f. 1. înfundătură într’un zid, spre a pune ceva; 2. în special înfundătură sub cuptoarele țărănești. [Gr. mod. PHYRIDA].

firídă f., pl. zĭ și de (ngr. thyrída, d. vgr. thyris, -ídos, dim. d. thýra, ușă. Cp. cu stafidă. V. fără). Scobitură făcută în zid, maĭ ales la sobe, ca să puĭ ceva (de ex., o oală). – În Mold. sud. feridă, în nord ócniță. V. cotruță.

firidă s. f., g.-d. art. firidei; pl. firide

firidă s. f., g.-d. art. firidei; pl. firide

firidă s. f., g.-d. art. firidei; pl. firide

firidă, -de.

firidă (firide), s. f. – Nișă, adîncitură în zid. – Var. hiridă. Mr. firidă. Ngr. φυρίδα (Philippide, Principii, 148), cf. bg. firida.

FIRIDĂ s. v. nișă.

FIRIDĂ s. adîncitură, cotlon, intrînd, nișă, ocniță, scobitură, (înv.) sfiridă. (Vasul era pus într-o ~.)