6 definiții pentru firuț

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FIRÚȚ, -Ă, firuțe, s. n., s. f. 1. S. n. (Reg.) Firicel. 2. S. f. Numele mai multor plante erbacee din familia gramineelor, foarte răspândite în vegetația pajiștilor naturale (Poa).Fir + suf. -uț.

FIRÚȚ, -Ă, firuțe, s. n., s. f. 1. S. n. (Reg.) Firicel. 2. S. f. Numele mai multor plante erbacee din familia gramineelor, foarte răspândite în vegetația pajiștilor naturale (Poa).Fir + suf. -uț.

firuț, ~ă [At: PANȚU, PL.2 / Pl: ~e / E: fir + -uț] 1-2 sn (Reg; șhp) Firicel (1-2). 3 sf Plantă erbacee din familia gramineelor, cu flori verzui sau violete și cu spic, care se folosește ca nutreț pentru vite Si: fân, firicea, firișor, firușoară, floarea-fânului (Poa pratensis). 4 sf (Bot; șîc ~-de-baltă) Rourică (Glyceria fluitans). 5 sf (Bot) Șovar-de-munte (Poa trivialis). 6 sf (Bot) Firușor (Poa annua). 7 sf (Bot; reg) Firușca-șopârlelor (Poa alpina). 8 sf (Bot; reg) Firușcă-cu-clopoței (Poa laxa). 9 sf (Bot) Plantă nedefinită mai de aproape (Poa compressa). 10 sf (Bot; îc) ~-de-lână Iarbă-deasă (Poa nemoralis). 11 sf (Bot) Păiuș (Agrostis tenuis). 12 sf (Bot) Lemn-dulce (Glycyrhiza echinata).

FIRÚȚ, firuțe, s. n. (Regional) Diminutiv al lui fir. 1. v. fir (1). Toată ziua iese-n prag, Cu firuțul tras în ac. HODOȘ, P. P. 37. 2. v. fir (4). Să meargă feciorii iară Unde nu-i firuț de iarbă... Unde nu-i firuț de grîu. JARNÍK-BÎRSEANU, D 322.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

firuț (reg.) s. n., pl. firuțe

Intrare: firuț
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • firuț
  • firuțul
  • firuțu‑
plural
  • firuțe
  • firuțele
genitiv-dativ singular
  • firuț
  • firuțului
plural
  • firuțe
  • firuțelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

firuț, firuțesubstantiv neutru

  • 1. regional Diminutiv al lui fir (1.), (4.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: firicel
    • format_quote Toată ziua iese-n prag, Cu firuțul tras în ac. HODOȘ, P. P. 37. DLRLC
    • format_quote Să meargă feciorii iară Unde nu-i firuț de iarbă... Unde nu-i firuț de grîu. JARNÍK-BÎRSEANU, D 322. DLRLC
etimologie:
  • Fir + sufix -uț. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.