fit sn [At: KLOPȘTOCK, F. 92 / Pl: (rar) ~uri / E: ns cf ger quitt, rs квит] (Fam; îe) A trage la ~ A lipsi de la datorie, în special de la orele de școală Si: a chiuli,

FIT I. adj. – CFIT. II. sbst. numai în loc. școlărească: a trage la ~, a lipsi de la școală, umblînd fugar; a lipsi, plecînd pe furiș, de la o oră de clasă.

FIT s. n. (În argoul școlarilor, numai în expr.) A trage la fit = a lipsi de la orele de școală și de la diversele îndatoriri școlare; a chiuli.

FIT n. pop.: A trage la ~ a) a lipsi de la datorie, b) a lipsi de la școală; a chiuli. /cf. germ. quitt

fit a. achitat. [V. cfit]. ║ n. în locuțiunea școlărească: a trage la fit, a se absenta în corpore, a lipsi o clasă întreagă la cursul unui profesor.

fit adj. fix (maĭ vechĭ cvit orĭ cfit, d. rus. kvít, pop. kfit [de unde și turc. fit], d. germ. quitt, care vine d. fr. quitte, achitat, ĭar acesta d. lat. quietus, liniștit. V. achit, chitanță, încet. Cp. cu împac). Fam. Pop. A fi fit cu cineva, a-ĭ fi achitat datoria, a nu-ĭ maĭ datora nimica; sîntem fit, s’a sfîrșit datoria între noĭ. Munt. A trage la fit, a fugi de la datorie, a absenta de la școală. S. n., pl. urĭ. Vechĭ. Cîșt, venit: Leĭba Carniol, care avînd cumpărat cfitul velnițelor de la Hirlăŭ și Suceava, Marcu Zaharia din tîrgul Noŭ, la Dorohoĭ, are a plăti cfitul velnițelor (condica pe 1827, Rev. Ist. 1918, 18).

fit (înv.) s. n. (în: a trage la ~)

fit (fam.) s. n. (în expr. a trage la ~)

fit s. n.

fit s. n. – În expresia a trage la fit: a chiuli. – Mr. fit. Tc. fit, din fr. quitte (Papahagi, GS, VII, 294; Lokotsch 611). – Der. fitui, vb. (a achita, a plăti datoriile contractate; a deceda; a rămîne lefter).

fit adj. m. (înv.) achitat.

POETA NASCITUR, ORATOR FIT (lat.) poet te naști, orator devii – Lipsa talentului poetic nu poate fi compensată prin studiu.

a trage chiulul / la fit expr. a lipsi de la școală sau de la serviciu; a se eschiva de la îndeplinirea unor sarcini.