flexibil, ~ă [At: MAIORESCU, CR. II, 211 / Pl: ~e / E: fr flexible, lat flexibilis] 1 a Care are proprietatea de a se îndoi ușor (și de a-și reveni la forma inițială) Si: elastic, mlădios. 2 a (Fig; d. oameni) Care se adaptează ușor Si: maleabil. 3 a (Grm) Care are flexiune (4) Si: flexionar (2). 4 sn Grup de lamele flexibile (1) din cupru, folosit în legăturile electrice.

*FLEXIBIL adj. Mlădios, care se poate încovoia ușor, fără să se rupă; Fig.: spirit ~ ¶ ¶ contr. INFLEXIBIL.

FLEXIBIL, -Ă, flexibili, -e, adj. 1. Care se poate îndoi ușor, fără să se rupă; mlădios. Oțelul este flexibil. ▭ [Trăsura] era solidă, strălucitoare și juca ușoară și legănată pe cele mai flexibile arcuri ce-ar fi putut exista. ANGHEL, PR. 88. 2. (Gram.) Care își schimbă forma pentru a exprima diferite raporturi gramaticale. Limba romînă are șase părți de vorbire flexibile.

FLEXIBIL, -Ă adj. 1. Mlădios, elastic, suplu. 2. (Despre cuvinte) Care își schimbă forma pentru a exprima diferite raporturi gramaticale. [Cf. fr. flexible, lat. flexibilis].

FLEXIBIL, -Ă I. adj. 1. care se poate îndoi ușor; mlădios, elastic, suplu. ◊ (fig.) care cedează ușor; maleabil, docil. 2. (despre părți de vorbire) care are flexiune (2); flexionar. 3. (despre un apartament) cu structură variabilă. II. s. n. grup de lamele flexibile (I, 1) de cupru, în legăturile electrice. (< fr. flexible, lat. flexibilis)

flexibil, -ă adj. în sint. apartament flexibil (constr.) ◊ „Apartamente flexibile. Institutul nostru realizează în prezent proiecte de execuție a unor blocuri ce cuprind apartamente cu structură variabilă, sau apartamente flexibile cum li se mai spune [...] În interiorul apartamentului se vor monta niște pereți PVC, adică un material de tip celular ușor și bun termo- și fonoizolant [...] Practic, acești pereți nu au sarcină de rezistență, ci doar funcția de a despărți încăperile.” R.l. 14 II 75 p. 5 (din fr. flexible, lat. flexibilis; DEX, DN3 – alte sensuri)

FLEXIBIL¹ ~ă (~i, ~e) 1) Care poate fi ușor deformat sub actiunea unei forțe exterioare; cu proprietatea de a se curba ușor; mlădios; elastic; suplu. 2) fig. (despre persoane) Care cedează ușor; adaptabil la circumstanțe; maleabil; elastic. 3) (despre cuvinte sau părți de vorbire) Care dispune de forme speciale pentru exprimarea funcțiilor gramaticale; dotat cu flexiune. /<fr. flexible, lat. flexibilis

flexibil a. 1. care se poate lesne încovoia: trestie flexibilă; 2. care cedează ușor: caracter flexibil.

*flexíbil, -ă adj. (lat. flexibilis). Care se poate îndoi: trestia e flexibilă. Fig. Maleabil, care cedează ușor: caracter flexibil.

flexibil¹ adj. m., pl. flexibili; f. flexibilă, pl. flexibile

flexibil¹ adj. m., pl. flexibili; f. flexibilă, pl. flexibile

flexibil adj. m., pl. flexibili; f. sg. flexibilă, pl. flexibile

flexibil.

FLEXIBIL adj. v. adaptabil.

FLEXIBIL adj. 1. elastic, mlădios, suplu, (înv.) încovoios. (O nuia ~.) 2. (GRAM.) flexionar, (înv.) plecat, plecător. (Formă ~.)

FLEXIBIL adj. 1. elastic, mlădios, suplu, (înv.) încovoios. (O nuia ~.) 2. (GRAM.) flexionar, (înv.) plecat, plecător. (Formă ~.)

Flexibil ≠ inflexibil, neelastic, rigid, țeapăn, neflexibil

FLEXIBIL, -Ă adj. (cf. fr. flexible, lat. flexibilis): în sintagmele cuvânt flexibil și parte de vorbire flexibilă (v.).