16 definiții pentru flocăi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FLOCĂI, flocăiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A smulge părul de pe animale vii; a jumuli penele, fulgii păsărilor vii; fig. a bate zdravăn, a părui. – Floc + suf. -ăi.

flocăi1 vt [At: CREANGĂ, A. 37 / Pzi: ~esc / E: floc + -ăi] 1 A smulge părul de pe animalele vii. 2 A jumuli penele, fulgii păsărilor vii. 3 (Fig) A bate zdravăn pe cineva. 4 (Fig) A părui.

FLOCĂI, flocăiesc, vb. IV. Tranz. A smulge părul de pe animale vii; a jumuli penele, fulgii păsărilor vii; fig. a bate zdravăn, a părui. – Floc + suf. -ăi.

FLOCĂI, flocăiesc, vb. IV. Tranz. (De obicei cu privire la păsări și la alte animale) A smulge părul, blana; a jumuli penele, fulgii; fig. a bate zdravăn, a părui. Acolo află pe iapa babei în forma de cioară și... mi ți-o flocăi, de gîndeai că nu-i mai rămîn pene. RETEGANUL, P. III 52. După ce se aprindea opaițul și tata se punea să mănînce, noi scoteam mîțele de prin ocnițe... și le flocăiam și le șmotream dinaintea lui, de le mergea colbul. CREANGĂ, A. 37.

A FLOCĂI ~iesc tranz. 1) (ființe) A lipsi de păr, pene etc. prin smulgere; a jumuli. 2) fig. A bate, trăgând de păr; a părui. [Sil. -că-i] /floc + suf. ~ăi

A SE FLOCĂI mă ~iesc intranz. A face (concomitent) schimb de păruieli (cu cineva). [Sil. -că-i] /floc + suf. ~ăi

flocăì v. a rupe părul, a scărmăna: flocăiește iedul și-l jumulește CR.

flocăĭésc v. tr. (d. flocĭ). Est. Fam. Zmulg flociĭ, scarmăn. Fig. Bat, trag o trînteală: acest cîne l-a flocăit răŭ pe cel-lalt. V. străfloc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

flocăi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. flocăiesc, 3 sg. flocăiește, imperf. 1 flocăiam; conj. prez. 1 sg. să flocăiesc, 3 să flocăiască

flocăi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. flocăiesc, imperf. 3 sg. flocăia; conj. prez. 3 să flocăiască

flocăi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. flocăiesc, imperf. 3 sg. flocăia; conj. prez. 3 sg. și pl. flocăiască

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

flocăi, flocăiesc, vb. IV (reg.) 1. a smulge (părul, fulgii, penele), a jumuli, a scărmăna. 2. a bate zdravăn (pe cineva). 3. a împrăștia (în aer).

flocăi, flocăiesc, vb. tranz. – A jumuli de pene (Hotea, 2006). A smulge părul. – Din floc + suf. -ăi (Scriban, DEX, MDA).

flocăi, flocăiesc, vb. tranz. – A jumuli de pene (Hotea 2006). A smulge părul. – Din floc + -ăi.

Intrare: flocăi
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • flocăi
  • flocăire
  • flocăit
  • flocăitu‑
  • flocăind
  • flocăindu‑
singular plural
  • flocăiește
  • flocăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • flocăiesc
(să)
  • flocăiesc
  • flocăiam
  • flocăii
  • flocăisem
a II-a (tu)
  • flocăiești
(să)
  • flocăiești
  • flocăiai
  • flocăiși
  • flocăiseși
a III-a (el, ea)
  • flocăiește
(să)
  • flocăiască
  • flocăia
  • flocăi
  • flocăise
plural I (noi)
  • flocăim
(să)
  • flocăim
  • flocăiam
  • flocăirăm
  • flocăiserăm
  • flocăisem
a II-a (voi)
  • flocăiți
(să)
  • flocăiți
  • flocăiați
  • flocăirăți
  • flocăiserăți
  • flocăiseți
a III-a (ei, ele)
  • flocăiesc
(să)
  • flocăiască
  • flocăiau
  • flocăi
  • flocăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

flocăi, flocăiescverb

  • 1. popular A smulge părul de pe animale vii; a jumuli penele, fulgii păsărilor vii. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: jumuli
    • format_quote Acolo află pe iapa babei în forma de cioară și... mi ți-o flocăi, de gîndeai că nu-i mai rămîn pene. RETEGANUL, P. III 52. DLRLC
    • format_quote După ce se aprindea opaițul și tata se punea să mănînce, noi scoteam mîțele de prin ocnițe... și le flocăiam și le șmotream dinaintea lui, de le mergea colbul. CREANGĂ, A. 37. DLRLC
etimologie:
  • Floc + sufix -ăi. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.