opțiuni
  • info

8 definiții pentru fluturare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FLUTURARE, fluturări, s. f. 1. Acțiunea de a flutura și rezultatul ei; fâlfâire, fluturat. 2. Oscilație a structurilor elastice ale unui avion, produsă de forțele aerodinamice. – V. flutura.

FLUTURARE, fluturări, s. f. 1. Acțiunea de a flutura și rezultatul ei; fâlfâire, fluturat. 2. Oscilație a structurilor elastice ale unui avion, produsă de forțele aerodinamice. – V. flutura.

fluturare sf [At: I. NEGRUZZI, S. II, 67 / Pl: ~rări / E: flutura] 1 Fâlfâire de aripi. 2 Mișcare în bătaia vântului a unui obiect. 3 Scuturare din cap. 4 Mișcare din coarne a unui animal. 5 Învârtire prin aer a unei săbii, a unui băț etc. (pentru a intimida sau a înfricoșa pe cineva). 6 Flutter (3).

FLUTURARE, fluturări, s. f. Acțiunea de a flutura. 1. Bătaie de aripi, fîlfîire. Prin văzduhul curat... trecu o fluturare grăbită și statornică de aripi și țipătul rațelor sălbatice. DUMITRIU, B. F. 133. 2. Mișcare, legănare în vînt (a unui steag, a unei haine etc.), fîlfîire. Se apropie iar de mine, simții pe obraz fluturarea horbotelor. SADOVEANU, P. S. 170. Trecea pe lîngă mine repede... trimițînd din fluturarea îmbrăcămintei ei ușoare o adiere suavă. IBRĂILEANU, A. 123. Salută trenul cu stăruitoare fluturări de batistă. VLAHUȚĂ, O. A. III 33. ◊ Fig. Doamna mică și blondă avu o fluturare de surîs pe buze. REBREANU, R. I 184. Veneau în urmă, vorbind încet, rîzînd, în liniștea străzii, sub fluturarea petalei de lumină a singurului felinar cu gaz aerian, ce înveselea răspîntia pustie. BASSARABESCU, V. 9.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

fluturare s. f., g.-d. art. fluturării; pl. fluturări

fluturare s. f., g.-d. art. fluturării; pl. fluturări

fluturare s. f., g.-d. art. fluturării; pl. fluturări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FLUTURARE s. v. fâlfâit.

FLUTURARE s. bătaie, fîlfîială, fîlfîire, fîlfîit, fîlfîitură, fluturat, (rar) scuturare, scuturat, sfîrîitură. (~ de aripi.)

Intrare: fluturare
fluturare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fluturare
  • fluturarea
plural
  • fluturări
  • fluturările
genitiv-dativ singular
  • fluturări
  • fluturării
plural
  • fluturări
  • fluturărilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fluturare, fluturărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a flutura și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: fluturat fâlfâire fâlfâit
    • 1.1. Bătaie de aripi. DLRLC
      • format_quote Prin văzduhul curat... trecu o fluturare grăbită și statornică de aripi și țipătul rațelor sălbatice. DUMITRIU, B. F. 133. DLRLC
    • 1.2. Mișcare, legănare în vânt (a unui steag, a unei haine etc.). DLRLC
      • format_quote Se apropie iar de mine, simții pe obraz fluturarea horbotelor. SADOVEANU, P. S. 170. DLRLC
      • format_quote Trecea pe lîngă mine repede... trimițînd din fluturarea îmbrăcămintei ei ușoare o adiere suavă. IBRĂILEANU, A. 123. DLRLC
      • format_quote Salută trenul cu stăruitoare fluturări de batistă. VLAHUȚĂ, O. A. III 33. DLRLC
      • format_quote figurat Doamna mică și blondă avu o fluturare de surîs pe buze. REBREANU, R. I 184. DLRLC
      • format_quote figurat Veneau în urmă, vorbind încet, rîzînd, în liniștea străzii, sub fluturarea petalei de lumină a singurului felinar cu gaz aerian, ce înveselea răspîntia pustie. BASSARABESCU, V. 9. DLRLC
  • 2. Oscilație a structurilor elastice ale unui avion, produsă de forțele aerodinamice. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • vezi flutura DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.