opțiuni
  • info

13 definiții pentru flămânzi

din care

Explicative DEX

FLĂMÂNZI, flămânzesc, vb. IV. Intranz. A fi flămând, a sta multă vreme nemâncat, a răbda, a suferi de foame. ♦ Tranz. A ține pe cineva nemâncat. – Din flămând.

FLĂMÂNZI, flămânzesc, vb. IV. Intranz. A fi flămând, a sta multă vreme nemâncat, a răbda, a suferi de foame. ♦ Tranz. A ține pe cineva nemâncat. – Din flămând.

flămânzi [At: TETRAEV. (1574) 236 / Pzi: ~zesc / E: flămănd] 1 vt (Rar; îoc a sătura) A ține pe cineva nemâncat. 2 vi A fi flămând. 3 vi A suferi de foame.

A FLĂMÂNZI ~esc 1. intranz. 1) A avea senzația de foame; a fi flămând. 2) A îndura foame. 2. tranz. A face să îndure foame; a ține nehrănit; a înfometa. /Din flămând

flămânzì v. a-i fi foame.

FLĂMÎNZI (-zesc) I. vb. tr. A face să sufere, să fie chinuit de foame, a lăsa, a ținea flămînd. II. vb. intr. A i se face foame, a deveni flămînd: înțeleptul își gătește încă pîn’ nu flămînzește ZNN..

FLĂMÎNZI, flămînzesc, vb. IV. Intranz. A i se face (cuiva) foame, a deveni flămînd; a suferi de foame, a răbda de foame. Mergînd pe drum, au flămînzit grozav, încît nu mai știa ce să facă. Îi chiorăia mațele cumplit! SBIERA, P. 210. Mănînci pînă a nu fi flămînzit; bei pînă a nu fi însetoșat. ISPIRESCU, U. 25. Cîinele cînd flămînzește, Tot la oase-n vis gîndește. ♦ Tranz. (În opoziție cu a sătura) A face pe cineva să-i fie foame, a-l ține nemîncat, flămînd.

flămînzésc v. intr. Devin flămînd, mi se face foame. V. tr. (și înflămînzesc). Reduc la foame, la foamete.

Ortografice DOOM

flămânzi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. flămânzesc, 3 sg. flămâzește, imperf. 1 flămânzeam; conj. prez. 1 sg. să flămânzesc, 3 să flămânzească

flămânzi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. flămânzesc, imperf. 3 sg. flămânzea; conj. prez. 3 să flămânzească

flămânzi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. flămânzesc, imperf. 3 sg. flămânzea; conj. prez. 3 sg. și pl. flămânzească

Enciclopedice

FLĂMÂNZI, com. în jud. Botoșani; 11.954 loc. (1995). Filatură de bumbac; fabrică de brânzeturi. Aici a izbucnit, în febr. 1907, marea răscoală țărănească. Monument închinat răscoalei.

Sinonime

FLĂMÂNZI vb. a înfometa. (A ~ pe cineva.)

FLĂMÎNZI vb. a înfometa. (A ~ pe cineva.)

Intrare: flămânzi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • flămânzi
  • flămânzire
  • flămânzit
  • flămânzitu‑
  • flămânzind
  • flămânzindu‑
 singular plural
  • flămânzește
  • flămânziți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • flămânzesc
 (să)
  • flămânzesc
  • flămânzeam
  • flămânzii
  • flămânzisem
a II-a (tu)
  • flămânzești
 (să)
  • flămânzești
  • flămânzeai
  • flămânziși
  • flămânziseși
a III-a (el, ea)
  • flămânzește
 (să)
  • flămânzească
  • flămânzea
  • flămânzi
  • flămânzise
plural I (noi)
  • flămânzim
 (să)
  • flămânzim
  • flămânzeam
  • flămânzirăm
  • flămânziserăm
  • flămânzisem
a II-a (voi)
  • flămânziți
 (să)
  • flămânziți
  • flămânzeați
  • flămânzirăți
  • flămânziserăți
  • flămânziseți
a III-a (ei, ele)
  • flămânzesc
 (să)
  • flămânzească
  • flămânzeau
  • flămânziră
  • flămânziseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

flămânzi, flămânzescverb

  • 1. A fi flămând, a sta multă vreme nemâncat, a răbda, a suferi de foame. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mergînd pe drum, au flămînzit grozav, încît nu mai știa ce să facă. Îi chiorăia mațele cumplit! SBIERA, P. 210. DLRLC
    • format_quote Mănînci pînă a nu fi flămînzit; bei pînă a nu fi însetoșat. ISPIRESCU, U. 25. DLRLC
    • format_quote Câinele când flămânzește, Tot la oase-n vis gândește. DLRLC
etimologie:
  • flămând DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.