14 definiții pentru folosință

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FOLOSINȚĂ, folosințe, s. f. 1. Dreptul de a folosi un bun. 2. (Înv.) Folos. – Folosi + suf. -ință.

FOLOSINȚĂ, folosințe, s. f. 1. Dreptul de a folosi un bun. 2. (Înv.) Folos. – Folosi + suf. -ință.

folosință sf [At: DOSOFTEI, PS. 60 / Pl: ~țe / E: folosi + -ință] 1 (Înv) Folos (1). 2 Dreptul de a folosi un bun. 3 (Jur; înv) Uzufruct.

FOLOSINȚĂ, folosințe, s. f. 1. (Mai ales în legătură cu verbele «a avea», «a da», «a primi», «a lua» etc. și precedat totdeauna de «în») Dreptul de a folosi un bun. Gospodăriei agricole colective i s-au repartizat 92 hectare teren arabil, care au fost date gospodăriei în folosință veșnică. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2832. 2. (Învechit) Folos. Grija și trebile... Ce aproapelui și nouă nu sînt de folosință. NEGRUZZI, S. II 232.

FOLOSINȚĂ ~e f. 1) v. A FOLOSI. 2) înv. v. FOLOS. /a folosi + suf. ~ință

folosință f. întrebuințarea și posesiunea unui lucru: dreptul de folosință asupra averii copiilor.

folosínță f., pl. e. Folos. Uzufruct.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

folosință s. f., g.-d. art. folosinței; pl. folosințe

folosință s. f., g.-d. art. folosinței; pl. folosințe

folosință s. f., g.-d. art. folosinței; pl. folosințe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FOLOSINȚĂ s. folosire, întrebuințare, utilizare, uz, (înv.) uzaj. (Obiecte de strictă ~.)

FOLOSINȚĂ s. v. avantaj, beneficiu, câștig, folos, profit.

FOLOSINȚĂ s. folosire, întrebuințare, utilizare, uz, (înv.) uzaj. (Obiecte de strictă ~.)

folosință s. v. AVANTAJ. BENEFICIU. CÎȘTIG. FOLOS. PROFIT.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

FOLOSÍNȚĂ (< folosi) s. f. (Dr.) 1. Atribut (făcând parte – alături de posesie și dispoziție – din conținutul juridic) al dreptului de proprietate (și al altor drepturi reale principale: uzufruct, uz, abitație etc.), în temeiul căruia titularul poate utiliza lucrul potrivit destinației sale și poate profita de toate foloasele și beneficiile corespunzătoare. 2. Drept real de f. = drept real „de tip nou”, similar în conținutul său juridic cu dreptul de uzufruct, dar – spre deosebire de acesta – neopozabil nudului proprietar, conferind titularului (persoană fizică sau juridică de tip „cooperatist-obștesc”) atributul de f. (1) asupra unui bun de proprietate de stat atribuit acestuia, cu titlul gratuit sau oneros, cu sau fără termen, de regulă cu o destinație precis stabilită (cel mai adesea pentru construirea de locuințe proprietate personală sau pentru amplasarea unor obiective social-culturale ori economice).

Intrare: folosință
folosință substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • folosință
  • folosința
plural
  • folosințe
  • folosințele
genitiv-dativ singular
  • folosințe
  • folosinței
plural
  • folosințe
  • folosințelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

folosință, folosințesubstantiv feminin

  • 1. Dreptul de a folosi un bun. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Gospodăriei agricole colective i s-au repartizat 92 hectare teren arabil, care au fost date gospodăriei în folosință veșnică. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2832. DLRLC
  • 2. învechit Avantaj, beneficiu, câștig, folos, profit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Grija și trebile... Ce aproapelui și nouă nu sînt de folosință. NEGRUZZI, S. II 232. DLRLC
etimologie:
  • Folosi + sufix -ință. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.