16 definiții pentru formidabil

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FORMIDABIL, -Ă, formidabili, -e, adj. Care uimește prin însușiri neobișnuite; extraordinar, uluitor, colosal. – Din fr. formidable, lat. formidabilis.

formidabil, ~ă a [At: IBRĂILEANU, SP. CR. 184 / Pl: ~i, ~e / E: fr formidable, lat formidabilis] Care uimește prin trăsături neobișnuite, mai ales prin dimensiuni Si: colosal, extraordinar, uluitor.

FORMIDABIL, -Ă, formidabili, -e, adj. Care uimește prin însușiri neobișnuite, mai ales prin dimensiuni; extraordinar, uluitor, colosal. – Din fr. formidable, lat. formidabilis.

FORMIDABIL, -Ă, formidabili, -e, adj. Care uimește prin însușiri neobișnuite, mai ales prin dimensiuni; extraordinar, colosal. V. grozav, teribil. Luni și marți a nins cantități formidabile de zăpadă. BOGZA, Ț. 27. Acum nu se mai înaintează. Se așteaptă doar. Este doar o formidabilă înfierbîntare, o pîndă de luptă. SAHIA, N. 44. Prahova... se îndoaie și șuieră ca un șarpe formidabil, sub roțile vagoanelor. VLAHUȚĂ, O. A. III 32.

FORMIDABIL, -Ă adj. Uimitor, extraordinar; uluitor, colosal. [Cf. fr. formidable, it. formidabile, lat. formidabilis].

FORMIDABIL, -Ă adj. care uimește prin însușiri deosebite; extraordinar; colosal. (< fr. formidable, lat. formidabilis)

FORMIDABIL ~ă (~i, ~e) și adverbial Care uimește prin însușiri sau dimensiuni pozitive neobișnuite; cu calități sau dimensiuni pozitive ieșite din comun; extraordinar. Efect ~. Lovitură ~ă. Carte ~ă. /<fr. formidable, lat. formidabilis

*formidábil, -ă adj. (lat. formidabilis, d. formido, teroare). Foarte de temut, care inspiră groază: un vulcan, un tun formidabil; niște bubuiturĭ formidabile. Adv. Bateriile bubuĭaŭ formidabil.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

formidabil adj. m., pl. formidabili; f. formidabilă, pl. formidabile

formidabil adj. m., pl. formidabili; f. formidabilă, pl. formidabile

formidabil adj. m., pl. formidabili; f. sg. formidabilă, pl. formidabile

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FORMIDABIL adj. 1. v. extraordinar. 2. v. cumplit. 3. v. perfect.

FORMIDABIL adj. 1. colosal, enorm, excepțional, extraordinar, fabulos, fantastic, fenomenal, gigantic, grozav, imens, infinit, neauzit, nebun, negrăit, neînchipuit, nemaiauzit, nemaicunoscut, nemaiîntîlnit, nemaipomenit, nemaivăzut, nesfîrșit, nespus, teribil, uimitor, uluitor, unic, uriaș, (livr.) mirabil, (înv.) manin, necrezut, (fig.) piramidal. (A avut din nou un noroc ~.) 2. colosal, cumplit, extraordinar, fenomenal, groaznic, grozav, infernal, înfiorător, îngrozitor, inspăimîntător, năprasnic, strașnic, teribil, (Transilv.) pogan, (fig.) îndrăcit, turbat. (O vijelie ~.) 3. desăvîrșit, excepțional, extraordinar, ideal, magistral, minunat, perfect, splendid, sublim, superb, (înv.) săvîrșit. (O regie, o interpretare ~.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

FORMIDABIL adevărat, bengos, bestial, beton, brici, ca lumea, căcarea lumii, cel mai tare din parcare, crimă, crimă și pedeapsă, criminal, de comă, de milioane, demențial, futere, giopsi, giorno, mambo, marfă, marfă de marfă, mișto, mortal, muc și sfârc, parfum, pe cinste, periculos, prima-ntâi, super, șuncă, teribil, trăsnet, țais, țuț.

Intrare: formidabil
formidabil adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • formidabil
  • formidabilul
  • formidabilu‑
  • formidabilă
  • formidabila
plural
  • formidabili
  • formidabilii
  • formidabile
  • formidabilele
genitiv-dativ singular
  • formidabil
  • formidabilului
  • formidabile
  • formidabilei
plural
  • formidabili
  • formidabililor
  • formidabile
  • formidabilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

formidabil, formidabilăadjectiv

  • 1. Care uimește prin însușiri neobișnuite. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Luni și marți a nins cantități formidabile de zăpadă. BOGZA, Ț. 27. DLRLC
    • format_quote Acum nu se mai înaintează. Se așteaptă doar. Este doar o formidabilă înfierbîntare, o pîndă de luptă. SAHIA, N. 44. DLRLC
    • format_quote Prahova... se îndoaie și șuieră ca un șarpe formidabil, sub roțile vagoanelor. VLAHUȚĂ, O. A. III 32. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.