FRACȚIUNE, fracțiuni, s. f. 1. Parte distinctă dintr-un întreg, dintr-un tot; frântură, fragment. 2. Grupare de membri în cadrul unui partid politic, care se împotrivește liniei generale a partidului sau se desolidarizează într-o anumită problemă. 3. Grup format din reprezentanții unui partid politic în parlament. 4. Porțiune din lichidul obținut prin distilarea unui amestec de lichide ridicat la o anumită temperatură sau porțiune solidă obținută prin cristalizare fracționată dintr-o soluție. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. fraction, lat. fractio, -onis.

fracțiune sf [At: HASDEU, I. C. VIII, ap. DA / P: ~ți-u~ / V: fracție (Pl: ~ii) / Pl: ~ni / E: fr fraction, lat fractio, -onis] 1 Parte distinctă dintr-un întreg Si: fragment (1), frântură (11). 2 (Șîs ~ politică) Grupare de membri în cadrul unui partid politic, care luptă împotriva liniei politice a majorității membrilor acelui partid. 3 Grup format de reprezentanții unui partid politic în parlament. 4 (Chm) Porțiune din lichidul obținut prin distilarea unui amestec de lichide ridicat la o anumită temperatură. 5 (Chm) Porțiune solidă obținută prin cristalizarea fracționată dintr-o soluție. 6 (Mat; îf fracție; șîs ~ie ordinară) Simbol sau număr care reprezintă raportul a două numere întregi Si: (înv) frântură (8). 7 (Mat; îf fracție; îs ~ie zecimală) Fracție al cărei numitor este o putere a lui 10 Si: (înv) frântură (9). 8 (Mat; îf fracție) Raport între două expresii matematice Si: (înv) frântură (10). 9 (Tip; îf fracție) Cifră mică cu corpul plin, cu floare sus sau jos, care, pusă în paranteză, servește drept semn pentru o notă.

FRACȚIUNE, fracțiuni, s. f. 1. Parte distinctă dintr-un întreg, dintr-un tot; frântură, fragment. 2. Grupare de membri în cadrul unui partid politic, care luptă împotriva liniei politice a majorității membrilor acelui partid. 3. Grup format din reprezentanții unui partid politic în parlament. 4. Porțiune din lichidul obținut prin distilarea unui amestec de lichide ridicat la o anumită temperatură sau porțiune solidă obținută prin cristalizare fracționată dintr-o soluție. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. fraction, lat. fractio, -onis.

FRACȚIUNE, fracțiuni, s. f. 1. Parte dintr-un tot; frîntură, fragment. Baloleanu se uită perplex o fracțiune de secundă, apoi explodă cu o indignare amicală. REBREANU, R. I 251. 2. Grupare oportunistă care se rupe de conducerea unui partid și se organizează împotriva liniei politice stabilite de acesta, cu scopul de a-i slăbi unitatea de voință și de luptă. Este inutil a mai dovedi că existența fracțiunilor duce la existența cîtorva centre și că existența cîtorva centre înseamnă lipsa unui centru comun al partidului, fărîmițarea unității de voință. STALIN, PROBL. LEN. 73. 3. Grup format din reprezentanții unui partid politic în parlament. Alegerile din octombrie 1888 dădură o majoritate fracțiunilor conservatoare. IST. R.P.R. 425. 4. Lichid obținut prin distilarea unui amestec de lichide și cules la o anumită temperatură. – Pronunțat: -ți-u-.

FRACȚIUNE s.f. 1. Parte dintr-un tot; bucată, fragment. 2. (Într-un partid politic) Grupare organizată care se împotrivește liniei generale a partidului sau se desolidarizează într-o problemă anumită, elaborînd o altă poziție. 3. Grup parlamentar compus din reprezentanții aceluiași partid. 4. Lichid obținut prin distilarea unui amestec de lichide ridicat la o anumită temperatură. 5. V. fracție. [Pron. -ți-u-. / < fr. fraction, lat. fractio].

FRACȚIUNE s. f. 1. parte dintr-un întreg; fragment. 2. grupare politică organizată care se împotrivește liniei generale a partidului sau se desolidarizează într-o problemă anumită. ♦ ~ parlamentară = grup parlamentar compus din reprezentanții aceluiași partid. 3. lichid obținut prin fracționarea unui amestec de substanțe. (< fr. fraction, lat. fractio)

FRACȚIUNE ~i f. 1) Parte dintr-un întreg 2) Grupare politică cu o platformă distinctă în raport cu linia generală a unui partid sau a unei organizații. 3) chim. Produs obținut prin distilarea unui amestec de lichide. [Art. fracțiunea; G.-D. fracțiunii; Sil. -ți-u-] /<fr. fraction, lat. fractio, ~onis

fracți(un)e f. 1. partea dintr’un tot: o fracțiune din adunare; 2. număr exprimând una sau mai multe părți din unitatea împărțită în părți egale.

*fracțiúne f. (lat. fráctio, -ónis, d. fractus, frînt). V. e- și re-fracțiune). Frîngere. Porțiune, parte: fracțiunea unuĭ partid. Aritm. Număr care exprimă una saŭ maĭ multe părțĭ ale unitățiĭ împărțite în părțĭ egale: fracțiune ordinară, decimală. – Și frácție.

fracție sf vz fracțiune

fracțiune (fragment; porțiune; grupare politică) (desp. -ți-u-) s. f., g.-d. art. fracțiunii; pl. fracțiuni

fracțiune (fragment, porțiune, grupare politică) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. fracțiunii; pl. fracțiuni

fracțiune (fragment, porțiune, grupare politică) s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. fracțiunii; pl. fracțiuni

FRACȚIUNE s. 1. v. bucată. 2. (POL.) (înv.) ruptură. 3. (POL.) grup. (~ parlamentară.)

FRACȚIUNE s. 1. bucată, crîmpei, fragment, frîntură, parte, porțiune, secțiune, tranșă, (pop.) dărab, partal, (înv. și reg.) părtenie, (reg.) jarchină, stuc. (O ~ dintr-un tot.) 2. (POLITICĂ) (înv.) ruptură.