13 definiții pentru frâna

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FRÂNA, frânez, vb. I. Tranz. A încetini sau a opri mersul unui vehicul cu ajutorul frânei. ♦ Fig. A ține în loc, a împiedica, a opri dezvoltarea, cursul sau manifestarea unei acțiuni, a unui proces, a unui sentiment. – Din fr. freiner (după frână, înfrâna).

FRÂNA, frânez, vb. I. Tranz. A încetini sau a opri mersul unui vehicul cu ajutorul frânei. ♦ Fig. A ține în loc, a împiedica, a opri dezvoltarea, cursul sau manifestarea unei acțiuni, a unui proces, a unui sentiment. – Din fr. freiner (după frână, înfrâna).

frâna [At: LTR / Pzi: ~nez / E: fr freiner după frână, înfrâna] 1-2 vt(a) A încetini sau a opri mișcarea unui corp. 3-4 vt(a) (Spc) A încetini sau a opri mersul unui vehicul cu ajutorul frânei (2). 5 vt (Fig) A împiedica dezvoltarea, cursul sau manifestarea unei acțiuni, a unui proces, a unui sentiment. 6 vt (Fig) A tempera. 7 vi (D. un vehicul) A încetini. 8 vi (D. un vehicul) A se opri.

FRÂNA vb. I. tr. A opri, a încetini mersul unui vehicul cu ajutorul frînei. ♦ (Fig.) A ține în loc, a încetini, a pune piedici. [După fr. freiner].

FRÂNA vb. tr. a opri, a încetini mersul unui vehicul cu ajutorul frânei. ◊ (fig.) a ține în loc, a încetini. (după fr. freiner)

A FRÂNA ~ez 1. tranz. 1) (vehicule) A opri cu ajutorul frânei. 2) fig. A împiedica să se manifeste; a stăvili. 2. intranz. (despre vehicule în mișcare) A-și încetini sau a-și opri mersul. /<fr. freiner

FRÎNA, frînez, vb. I. Tranz. 1. (Mai ales cu privire la vehicule) A încetini sau a opri din mișcare cu ajutorul frînei. Șoferul frînează mașina.Intranz. Mașina frînă brusc. 2. Fig. A ține în loc, a împiedica, a opri dezvoltarea, cursul, manifestarea unui proces, a unui sentiment etc. Nu există putere în lume în stare să frîneze avîntul făuritorilor vieții noi. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2582.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

frâna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. frânez, 3 frânea; conj. prez. 1 sg. să frânez, 3 să frâneze

frâna (a ~) vb., ind. prez. 3 frânea

frâna vb., ind. prez. 1 sg. frânez, 3 sg. și pl. frânea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FRÂNA vb. a opri. (A ~ mașina.)

FRÂNA vb. v. împiedica, înfrâna, opri, stăvili.

frîna vb. v. ÎMPIEDICA. ÎNFRÎNA. OPRI. STĂVILI.

Intrare: frâna
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • frâna
  • frânare
  • frânat
  • frânatu‑
  • frânând
  • frânându‑
singular plural
  • frânea
  • frânați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • frânez
(să)
  • frânez
  • frânam
  • frânai
  • frânasem
a II-a (tu)
  • frânezi
(să)
  • frânezi
  • frânai
  • frânași
  • frânaseși
a III-a (el, ea)
  • frânea
(să)
  • frâneze
  • frâna
  • frână
  • frânase
plural I (noi)
  • frânăm
(să)
  • frânăm
  • frânam
  • frânarăm
  • frânaserăm
  • frânasem
a II-a (voi)
  • frânați
(să)
  • frânați
  • frânați
  • frânarăți
  • frânaserăți
  • frânaseți
a III-a (ei, ele)
  • frânea
(să)
  • frâneze
  • frânau
  • frâna
  • frânaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

frâna, frânezverb

  • 1. A încetini sau a opri mersul unui vehicul cu ajutorul frânei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: opri
    • format_quote Șoferul frânează mașina. DLRLC
    • format_quote intranzitiv Mașina frână brusc. DLRLC
    • 1.1. figurat A ține în loc, a împiedica, a opri dezvoltarea, cursul sau manifestarea unei acțiuni, a unui proces, a unui sentiment. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      sinonime: stăvili
      • format_quote Nu există putere în lume în stare să frîneze avîntul făuritorilor vieții noi. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2582. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.