8 definiții pentru fugărire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FUGĂRIRE, fugăriri, s. f. Acțiunea de a (se) fugări și rezultatul ei. – V. fugări.

FUGĂRIRE, fugăriri, s. f. Acțiunea de a (se) fugări și rezultatul ei. – V. fugări.

fugărire sf [At: DA / Pl: ~ri / E: fugări] 1 Punere pe fugă a cuiva Si: alungare (1), fugărit1 (1). 2 Urmărire a cuiva fugind în urma lui Si: fugărit1 (2) . 3 (D. două sau mai multe ființe) Fugă (8) unul după altul Si: fugărit1 (3).

FUGĂRIRE, fugăriri, s. f. Acțiunea de a fugări. Fugărirea inamicului.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

fugărire s. f., g.-d. art. fugăririi; pl. fugăriri

fugărire s. f., g.-d. art. fugăririi; pl. fugăriri

fugărire s. f., g.-d. art. fugăririi; pl. fugăriri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FUGĂRIRE s. hăituială, hăituire, urmărire. (~ cuiva pentru a-l prinde.)

FUGĂRIRE s. hăituială, hăituire, urmărire. (~ cuiva pentru a-l prinde.)

Intrare: fugărire
fugărire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fugărire
  • fugărirea
plural
  • fugăriri
  • fugăririle
genitiv-dativ singular
  • fugăriri
  • fugăririi
plural
  • fugăriri
  • fugăririlor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fugărire, fugăririsubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi fugări DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.