opțiuni
  • info

11 definiții pentru fundac (fundătură, așternut)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FUNDAC, (I) fundaci, s. m., (II) fundacuri, s. n. I. S. m. (Ornit.) Cufundar. II. S. n. 1. Așternut de paie pe care se ridică stogurile. 2. Fundătură. – Fund + suf. -ac.

FUNDAC, (I) fundaci, s. m., (II) fundacuri, s. n. I. S. m. (Ornit.) Cufundar. II. S. n. 1. Așternut de paie pe care se ridică stogurile. 2. Fundătură. – Fund + suf. -ac.

fundac [At: JAHRESBER. III, 316 / Pl: ~aci sm, ~uri, (rar) ~ace sn / E: fund + -ac] 1 am (Buc) Scurt. 2 am (Buc) Gros și greoi. 3 sm (Orn) Cufundar (Podiceps cristatus). 4 sm (Orn) Cufundar-mare (Colymbus septentrionalis). 5 sm (Orn) Bâtlan (Ardea cinerea). 6 sn (Reg) Așternut de paie pe care se ridică stogurile Si: (reg) fundei (3). 7 sn (Reg) Căpiță de fân. 8 sn (Reg) Pieptar confecționat din piele de oaie. 9 sn Fundătură (1).

FUNDAC2, fundacuri, s. n. 1. Așternut de paie pe care se fac stogurile. 2. Fundătură. Trecătorul se rătăcea... în uliți, ulicioare și fundacuri cotite. SADOVEANU, Z. C. 79. ♦ Înfundătură. Sus, către fundacul arinilor, trosnetul ghețurilor, la adîncimi, s-auzea ca un depărtat muget. CAMILAR, N. II 336.

FUNDAC1 ~uri n. rar 1) v. FUNDĂTURĂ. 2) Bază, constând dintr-un așternut de paie vechi, pe care se clădește un stog. /fund + suf. ~ac

2) fundác n., pl. e (d. fund). Nord. Înfundătură, fundătură, stradă înfundată. Cantină orĭ han (pe cîmp). Șiră de paĭe. V. impas.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

fundac1 (fundătură; așternut de paie) s. n., pl. fundacuri

fundac2 (fundătură, așternut de paie) s. n., pl. fundacuri

fundac (fundătură, așternut de paie) s. n., pl. fundacuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FUNDAC s. v. alee, bodârlău, corcodel, cufundar, fundătură, intrare.

fundac s. v. ALEE. BODÎRLĂU. CORCODEL. CUFUNDAR. FUNDĂTURĂ. INTRARE.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

fundac, s.n. – (înv.) Fundătură. ♦ (top.) Fundac, pădure în Săcel (Vișovan, 2005). – Din fund „locul unde se închide o vale, o depresiune” + suf. -ac (Scriban, DEX, MDA).

Intrare: fundac (fundătură, așternut)
fundac2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fundac
  • fundacul
  • fundacu‑
plural
  • fundacuri
  • fundacurile
genitiv-dativ singular
  • fundac
  • fundacului
plural
  • fundacuri
  • fundacurilor
vocativ singular —
plural —
fundac3 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fundac
  • fundacul
  • fundacu‑
plural
  • fundace
  • fundacele
genitiv-dativ singular
  • fundac
  • fundacului
plural
  • fundace
  • fundacelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fundac, fundacurisubstantiv neutru

  • 1. Așternut de paie pe care se ridică stogurile. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
  • 2. Fundătură. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: fundătură
    • format_quote Trecătorul se rătăcea... în uliți, ulicioare și fundacuri cotite. SADOVEANU, Z. C. 79. DLRLC
    • 2.1. Înfundătură. DLRLC
      sinonime: înfundătură
      • format_quote Sus, către fundacul arinilor, trosnetul ghețurilor, la adîncimi, s-auzea ca un depărtat muget. CAMILAR, N. II 336. DLRLC
etimologie:
  • Fund + sufix -ac. DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.