opțiuni
  • info

9 definiții pentru furnirui

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FURNIRUI, furniruiesc, vb. IV. Tranz. A aplica prin încleiere și prin presare una sau două foi de furnir pe fața unei piese de lemn pentru a-i da un aspect estetic, pentru a-i mări stabilitatea sau pentru a acoperi unele defecte. – Furnir + suf. -ui. Cf. germ. furnieren.

FURNIRUI, furniruiesc, vb. IV. Tranz. A aplica prin încleiere și prin presare una sau două foi de furnir pe fața unei piese de lemn pentru a-i da un aspect estetic, pentru a-i mări stabilitatea sau pentru a acoperi unele defecte. – Furnir + suf. -ui. Cf. germ. furnieren.

furnirui vt [At: DA ms / Pzi: ~esc / E: furni + -ui cf ger furnieren] A aplica prin încleiere și prin presare una sau două foi de furnir pe fața unei piese de lemn pentru a-i da un aspect estetic, pentru a-i mări stabilitatea sau pentru a acoperi unele defecte.

FURNIRUI vb. IV. tr. A acoperi o piesă de lemn cu furnir. [P.i. -iesc, conj. -iască. / < germ. furnieren].

FURNIRUI vb. tr. a acoperi o piesă de lemn cu furnir. (< germ. furnieren)

A FURNIRUI ~iesc tranz. (obiecte de lemn) A acoperi cu furnir; a placa. [Sil. -ru-i] /<germ. furnieren

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

furnirui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. furniruiesc, 3 sg. furniruiește, imperf. 1 furniruiam; conj. prez. 1 sg. să furniruiesc, 3 să furniruiască

furnirui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. furniruiesc, imperf. 3 sg. furniruia; conj. prez. 3 să furniruiască

furnirui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. furniruiesc, imperf. 3 sg. furniruia; conj. prez. 3 sg. și pl. furniruiască

furnirui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. furniruiesc, conj. furniruiască)

Intrare: furnirui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • furnirui
  • furniruire
  • furniruit
  • furniruitu‑
  • furniruind
  • furniruindu‑
 singular plural
  • furniruiește
  • furniruiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • furniruiesc
 (să)
  • furniruiesc
  • furniruiam
  • furniruii
  • furniruisem
a II-a (tu)
  • furniruiești
 (să)
  • furniruiești
  • furniruiai
  • furniruiși
  • furniruiseși
a III-a (el, ea)
  • furniruiește
 (să)
  • furniruiască
  • furniruia
  • furnirui
  • furniruise
plural I (noi)
  • furniruim
 (să)
  • furniruim
  • furniruiam
  • furniruirăm
  • furniruiserăm
  • furniruisem
a II-a (voi)
  • furniruiți
 (să)
  • furniruiți
  • furniruiați
  • furniruirăți
  • furniruiserăți
  • furniruiseți
a III-a (ei, ele)
  • furniruiesc
 (să)
  • furniruiască
  • furniruiau
  • furniruiră
  • furniruiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

furnirui, furniruiescverb

  • 1. A aplica prin încleiere și prin presare una sau două foi de furnir pe fața unei piese de lemn pentru a-i da un aspect estetic, pentru a-i mări stabilitatea sau pentru a acoperi unele defecte. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: placa
etimologie:
  • Furnir + sufix -ui. DEX '98 DEX '09
  • cf. limba germană furnieren DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.