fârtai sn [At: (a. 1717) IORGA, S. D. XII, 235 / V: făr~, ~al, fărtal, ~ar, fărtar, (înv) fărtariu, fârtariu, sf~, sfârtar, sfârtariu, (sst) furtare sfp / Pl: ~e, (rar) ~tăi / E: mg fertály cf ferdelă, firtă] (Trs; Mol) 1 Sfert. 2 (Înv; nob) Fiecare grad de descendență nobiliară. 3 (Înv; îs) ~-de piatră A patra parte dintr-un coș (36), egal cu un stânjen cubic. 4 (Înv; îs) Un ~ de cofă A patra parte dintr-o cofa (10). 5 (Rar; îf fârtal) O treime dintr-un întreg.

fărtai sn vz fârtai

fărtal sn vz fârtai

fărtar sn vz fârtai

fărtariu sn vz fârtai

fârtal sn vz fârtai

fârtar sn vz fârtai

fârtariu sn vz fârtai

furtare sfp vz fârtai

vârtar sn vz fârtar

FÎRTAL s. n. v. fîrtai.

fărtal n. sfert: oiu munci mai mult un fărtal peste nămiezi POP. [Ung. FERTÁLY = nemț. Viertel]. V. ferdelă.

fîrtáĭ n., pl. aĭe, -ál și -ár n., pl. e (ung. fertály, d. germ. viertel, sfert. V. sfert). Sfert (Trans.). Cantitate despărțită din alta maĭ mare (Mold.): un firtaĭ de lemne, de peatră. O veche măsură de capacitate săsească (un sfert de găleată) întrebuințată în Moldova pe la 1600. Despărțitură pe blazon: fîrtale de nobleță. – Și sfîrtaĭ (Trans. vest). În Mold. și cĭofîrtaĭ (din cĭofîrtă și firtaĭ), cantitate despărțită din alta maĭ mare. V. hartan.^[1]

FÂRTAI s. v. litră, pătrime, sfert.

fîrtai s. v. LITRĂ. PĂTRIME. SFERT.

fârtái, fârtaie, (fărtai), s.n. (reg.) 1. Unitate de măsură pentru terenuri, echivalent cu 1.700 mp: „Patru fârtai (de pământ) fac o holdă” (ALRRM, 1971: 410). 2. Măsură de capacitate pentru lichide, echivalent cu un sfert de litru: „Crâșmăriță fostu-ț-ai, / Fârtaiu nu l-ai împlut” (Papahagi, 1925: 232). – Din magh. fertály (Scriban, DEX, MDA).

fârtai, fârtaie, (fărtai), s.n. – (reg.) 1. Măsură de capacitate pentru lichide, echivalent cu un sfert de litru: „Crâșmăriță fostu-ț-ai, / Fârtaiu nu l-ai împlut” (Papahagi, 1925: 232). 2. Unitate de măsură pentru terenuri, echivalent cu 1.700 m: „Patru fârtai (de pământ) fac o holdă” (ALRRM, 1971: 410). – Din magh. fertály (Bud, 1908; Scriban, DEX, MDA) < germ. Viertel „sfert” (Scriban).

fârtai, -ie, (fărtai), s.n. – 1. Măsură de capacitate pentru lichide, echivalent cu un sfert de litru: „Crâșmăriță fostu-ț-ai, / Fârtaiu nu l-ai împlut” (Papahagi 1925: 232). 2. Unitate de măsură pentru terenuri, echivalent cu 1700 m: „Patru fârtai (de pământ) fac o holdă” (ALR 1971: 410). – Din germ. Viertel „sfert”; Din magh. fertály (Bud 1908).

fărtal, fărtale, s.n. (reg.) sfert.

fărtai, s.n. – v. fârtai („unitate de măsură”).

fărtai, -ie, s.n. – v. fârtai.