FĂCUT¹ s. n. 1. Acțiunea de a face și rezultatul ei. 2. (Pop.; în superstiții) Farmec, vrajă (făcută cuiva). 3. (Pop.) Destin, soartă. – V. face.

făcut¹ sn [At: LB / Pl: (rar) ~uri / E: face] 1 Săvârșire a unei acțiuni. 2 Comitere (1). 3 Creare (1). 4 Construire. 5 Confecționare. 6 (Îvp) Plată pentru confecționarea unui lucru. 7 Îndeplinire. 8 Redactare. 9 Executare. 10 Pregătire. 11 (La jocul de cărți) Amestecare și împărțire a cărților. 12 (Îs) ~ul focului Aprindere a focului. 13 (îas) Atâțare a focului. 14 (Îvp; îs) ~ul prânzului Mulgere pentru întâia oară a oilor, primăvara. 15 (Îvp; îs) ~ul aplecătorilor Începere a perioadei de mulgere a oilor pentru prepararea brânzei. 16 (Îvp; îs) ~ul lapților Mulgere a oilor. 17 Preparare. 18 Găti re a alimentelor. 19 Punere în ordine. 20 (Îs) ~ul toaletei Spălare (și îmbrăcare). 21 (Fam; îs) ~ul părului Coafare. 22 (Pfm; îs) ~ul unghiilor Manichiură. 23 (Îs) ~ul ghetelor Curățarea și cremuirea^[1] încălțămintei. 24 (Îs) ~ul patului Întindere a așternuturi lor. 25 Simulare. 26 Urmare a unui curs sau a unei forme de învățământ. 27 Parcurgere a unei distanțe. 28 Petrecere a unui interval de timp. 29 Procreare. 30 Naștere. 31 Fătare. 32 Ouare. 33 Defecare. 34 Urinare. 35 Ajungere la maturitate a plantelor. 36 Coacere a fructelor. 37 (Pop) Farmec (2). 38 (Pop) Destin. 39 Producere. 40 Întemeiere. 41 Transformare. 42 (Reg; îs) ~ de zi sau ~ul zilei Zorii zilei Cf fapt (20).

FĂCUT¹ s. n. 1. Acțiunea de a face și rezultatul ei; săvârșire, îndeplinire; pregătire, preparare; confecționare; fabricare. 2. (Pop.; în superstiții) Farmec, vrajă (făcută cuiva). 3. (Pop.) Destin, soartă. – V. face.

FĂCUT¹ s. n. Acțiunea de a face și rezultatul ei. 1. Săvîrșire, îndeplinire, facere (1). Arendașul își cumpărase trăgători și-și tocmise argați cu luna pentru făcutul sămănăturilor de primăvară. SANDU-ALDEA, D. N. 226. 2. (Cu privire la mîncări) Pregătire, preparare, gătit. Nașa avea... priceperea ei în făcutul plăcintelor cu brînză. PAS, Z. I 175. 3. Confecționare. Croitorul acesta îmi cere prea mult pentru făcutul hainelor. 4. (In superstiții) Fermecare, farmec, făcătură, fapt. Să afle niscaiva leacuri care să le desfacă făcutul stîrpiciunii lor. ISPIRESCU, L. 160. ◊ Expr. Parcă-i un făcut = parcă-i lucru vrăjit. Ori de cîte ori viu pînă la d-ta, cazi: parcă-i un făcut. DELAVRANCEA, S. 150. 5. Destin, soartă. E un trist făcut ca pe pămînt destinele plămădite din prea multă poezie să fie fragile ca vasele de Sèvres. GALACTION, O. I 111.

făcut n. rezultatul facerii: 1. construcțiune, execuțiune: făcutul caselor; 2. farmec, vrajă: parcă e un făcut.

1) făcút n., pl. urĭ. Acțiunea de a face, de a fabrica: făcutu țigărilor. În făcutu zileĭ, în faptu zileĭ, cînd se face ziŭă, se luminează de ziŭă. Farmece, vrajă: par’că e un făcut să ploaĭe cînd ĭes eŭ la plimbare!

făcut s. n.

făcut s. n.

făcut s. n.

FĂCUT s. 1. v. confecționare. 2. v. gătit.

FĂCUT s. v. descântec, destin, farmec, fatalitate, magie, menire, noroc, predestinare, soartă, ursită, vrajă, vrăjitorie, zodie.

FĂCUT s. 1. confecție, confecționare, executare, fabricare, facere, producere. (~ unor halate.) 2. facere, gătire, gătit, pregătire, pregătit, preparare, preparat. (~ mîncării.)

făcut s. v. DESCÎNTEC. DESTIN. FARMEC. FATALITATE. MAGIE. MENIRE. NOROC. PREDESTINARE. SOARTĂ. URSITĂ. VRAJĂ. VRĂJITORIE. ZODIE.