16 definiții pentru făptură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FĂPTURĂ, făpturi, s. f. 1. Ființă, vietate, creatură. ♦ Trup; p. ext. înfățișare fizică, aspect exterior, statură. 2. Natură, fire; lume, univers. – Lat. factura.

făptu sf [At: PSALT. SCH. 406/12 / Pl: ~ri / E: ml factura] 1 (Înv) Creare (1). 2 (Înv) Poruncă. 3 (Înv; spc) Voință divină. 4 (Bis) Creație (21) divină. 5 (Înv) Idol. 6 (Înv) Lume. 7 (Înv) Univers. 8 (Înv) Natură. 9 (Adesea complinit prin „omenească”, „cu viață” etc.) Ființă (18). 10-11 (Fit) Persoană supusă cuiva sau total dependentă de cineva căruia îi datorează situația sa socială Si: creatură (8-9). 12 Înfățișare fizică a cuiva. 13 (Rar) Structură. 14 (Îvp) Imagine. 15 (Înv) Neam. 16 (Înv) Soi. 17 (Înv) Specie.

făptúră s.f. 1 Ființă (1), vietate. Ciudată făptură omenească mai ești! (D. ZAMF.). 2 Trup; ext. înfățișare fizică, aspect exterior, statură. Frumos odor e Fulga! și naltă-i făptura! (ALECS.). 3 Natură, fire; lume. Aduna lumea de pe lume în pustiul condrilor și veselea întreaga făptură cu viersul său (CR.). • pl. -i. / lat. factūra.

FĂPTURĂ, făpturi, s. f. 1. Ființă, vietate, creatură. ♦ Trup; p. ext. înfățișare fizică, aspect exterior, statură. ♦ (Rar) Conformație, structură (a unei ființe, a unui obiect). 2. Natură, fire; lume, univers. – Lat. factura.

FĂPTURĂ, făpturi, s. f. 1. Ființă, vietate; creatură. S-aveți grijă... oile-s blînde, nu găsești pe pămînt făptură, mai blîndă. CAMILAR, TEM. 122. Comăneșteanu se uita la el mirat, pînă ce-l umflă rîsul.Ciudată făptură omenească mai ești, Nicule! D. ZAMFIRESCU, R. 213. Numai prin povești doară de-o mai fi fost făptură omenească de seama lui Ion. VLAHUȚĂ, O. A. II 9. ♦ Trup; p. ext. înfățișare (trupească), boi, statură. Stă țăranul, frămîntat de gînduri. E un trunchi bătrîn făptura lui. CASSIAN, H. 17. De-or trece anii cum trecură, Ea tot mai mult îmi va plăce, Pentru că-n toat-a ei făptură E-un «nu știu cum» ș-un «nu știu ce». EMINESCU, O. I 208. Frumos odor e Fulga! și naltă-i e făptura! ALECSANDRI, O. 211. Și-apoi îi puse-ntrebare: «D-apoi ce făptură are?» Nu-i nici nalt, și nici nu-i gros. Cum e omul mai frumos. ȘEZ. II 34. ♦ (Rar) Conformație, structură. Cioboțica-cucului, după spusa poporului, își are numirea sa de-acolo, pentru că seamănă la făptura florilor sale cu «laba-cucului». MARIAN, O. I 44. 2. (Rar) Soi, specie, neam. Dragii mei! Știți voi ce să facem ca făptura noastră să se și lățească în grabă pintre oameni? SBIERA, P. 300. 3. Natură, fire. Cucuzel... care scotea lacrimi din orice inimă împietrită, aduna lumea de pe lume în pustiul codrilor și veselea întreaga făptură cu viersul său. CREANGĂ, A. 13. Iar zefirii pintre frunze, cu-a lor aripi răcoroase, Răspîndesc un dulce sunet, pe natură-nveselind, Și la glasul lor făptura se resimte înviind. NEGRUZZI, S. II 13.

FĂPTURĂ ~i f. 1) Ființă înzestrată cu facultatea de a simți și a se mișca; vietate; viețuitoare; animal; creatură. 2) Înfățișare fizică exterioară; structură a corpului. 3) Lume materială; fire. /<lat. factura

făptură f. 1. rezultatul facerii, ființă, creatură: tot omul fuge, toată făptura se ascunde AL.; 2. mod de a fi, formă: frumos la chip și la făptură AL. [Lat. medieval FACTURA (în sens de CREATURA)].

făptúră f., pl. ĭ (lat. factura. V. factură). Creatură, ființă: omu e făptura luĭ Dumnezeŭ. Construcțiune, formă: om frumos la făptură, de o făptură frumoasă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

făptu s. f., g.-d. art. făpturii; pl. făpturi

făptu s. f., g.-d. art. făpturii; pl. făpturi

făptu s. f., g.-d. art. făpturii; pl. făpturi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FĂPTU s. v. aspect, configurație, conformație, divinitate, dumnezeu, fizionomie, formă, idol, înfățișare, profil, structură, zeitate, zeu.

FĂPTU s. 1. v. animal. 2. v. vedere. 3. v. statură. 4. v. natură.

FĂPTU s. 1. animal, creatură, dobitoc, ființă, lighioană, necuvîntător, vietate, viețuitoare, (înv.) dihanie, săzdanie, (fig.) suflare, (înv. fig.) zidire, ziditură. 2. aspect, chip, înfățișare, vedere. (Frumos la ~.) 3. înălțime, statură, talie, (înv. și pop.) boi, (pop.) stat. (Mic la ~.) 4. fire, lume, natură, univers. (Cîntecul lui se răspîndea peste întreaga ~.)

făptu s. v. ASPECT. CONFIGURAȚIE. CONFORMAȚIE. DIVINITATE. DUMNEZEU. FIZIONOMIE. FORMĂ. IDOL. ÎNFĂȚIȘARE. PROFIL. STRUCTURĂ. ZEITATE. ZEU.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

făptură, făpturi s. f. Ființă, creatură. ♦ (Sens biblic) Creatură, lucrarea lui Dumnezeu sau a omului, deopotrivă materială și spirituală. – Din lat. factura.

Intrare: făptură
făptură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • făptu
  • făptura
plural
  • făpturi
  • făpturile
genitiv-dativ singular
  • făpturi
  • făpturii
plural
  • făpturi
  • făpturilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

făptu, făpturisubstantiv feminin

  • 1. Creatură, ființă, vietate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote S-aveți grijă... oile-s blînde, nu găsești pe pămînt făptură mai blîndă. CAMILAR, TEM. 122. DLRLC
    • format_quote Comăneșteanu se uita la el mirat, pînă ce-l umflă rîsul. – Ciudată făptură omenească mai ești, Nicule! D. ZAMFIRESCU, R. 213. DLRLC
    • format_quote Numai prin povești doară de-o mai fi fost făptură omenească de seama lui Ion. VLAHUȚĂ, O. A. II 9. DLRLC
    • 1.1. Trup. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: trup
      • format_quote Stă țăranul, frămîntat de gînduri. E un trunchi bătrîn făptura lui. CASSIAN, H. 17. DLRLC
      • format_quote De-or trece anii cum trecură, Ea tot mai mult îmi va plăce, Pentru că-n toat-a ei făptură E-un «nu știu cum» ș-un «nu știu ce». EMINESCU, O. I 208. DLRLC
      • format_quote Frumos odor e Fulga! și naltă-i e făptura! ALECSANDRI, O. 211. DLRLC
      • format_quote Și-apoi îi puse-ntrebare: «D-apoi ce făptură are?» Nu-i nici nalt, și nici nu-i gros. Cum e omul mai frumos. ȘEZ. II 34. DLRLC
    • 1.2. rar Conformație, structură (a unei ființe, a unui obiect). DEX '98 DLRLC
      • format_quote Cioboțica-cucului, după spusa poporului, își are numirea sa de-acolo, pentru că seamănă la făptura florilor sale cu «laba-cucului». MARIAN, O. I 44. DLRLC
  • 2. rar Neam, soi, specie. DLRLC
    • format_quote Dragii mei! Știți voi ce să facem ca făptura noastră să se și lățească în grabă pintre oameni? SBIERA, P. 300. DLRLC
  • 3. Fire, lume, natură, univers. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cucuzel... care scotea lacrimi din orice inimă împietrită, aduna lumea de pe lume în pustiul codrilor și veselea întreaga făptură cu viersul său. CREANGĂ, A. 13. DLRLC
    • format_quote Iar zefirii pintre frunze, cu-a lor aripi răcoroase, Răspîndesc un dulce sunet, pe natură-nveselind, Și la glasul lor făptura se resimte înviind. NEGRUZZI, S. II 13. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.